Ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

In fata casei era ceata.
Ea se uita dezorientata,clatinandu-se,intrebandu-se,ca si cand asta ar fi fost prima data cand vede cladirea din caramizi maro,inconjurata de plopi goi,deshidratati si reci.Stalpii de lumina,pe de-o parte si de alta a intrarii principale asezati,incadrau ferestrele holului ingust si parca bantuit de singuratate si amintiri fade intr-un tablou pastelat, dar sobru.Ceata parca patrunse in culoarea vopselii usii,transformand-o intr-o bucata de panza fragila si stravezie, ce asteapta sa fie pictata din moment in moment si transformata intr-o opera de arta.
Domnisoara Albastra-Amaruie avea impresia ca intra intr-un univers paralel,neatins si nepatruns de tainele orasului intoxicat si in permanenta miscare de afara.
Cu ochii larg deschisi,de un verde sufocant si limpede si cu inima topaind de emotie in piept,deschise usa scartainda,intr-o miscare inceata si concentrata,ca si cand i-ar fi fost rusine de propria-i curiozitate.Dupa ce sunetul agasant si cotropitor al usii se opri,fata ramase dreapta si ametitor de demna in tocul usii pictandu-si amintirile vremurilor petrecute aici.Cu lumina odata aprinsa,se descoperira peretii albi,anosti si enervant de sinceri,se aratara vechile mobile acoperite,plangand sub cearceafurile mancate de molii lacome,incepura sa se auda voci si zgomote si plansete inabusite ale Cine-Stie-Cui,dintr-o vreme demult apusa.Fata isi descoperi suvitele blonde, de o perfecta simetrie cromatica cu ochii ei, suvite care-i acopereau gratios umerii si fruntea alba,usor incruntata, si obrajii rosii, ce complementau subtil o pereche de buze mov si infrigurate,tremurande de emotie si timp.Micul ei gest lua amploare,trezind din ameteala miile de particule de praf instalate comod pe peretii grosi din caramida ai interiorului casei.Copila,imbracata intr-un maro complementar,arunca o privire curioasa si lunga imprejurul ei,si cu degetele-i reci si lungi,atinse usor vopseaua razuita de pe pereti.Deodata parca tot universul ei prinse din nou contururi.Culoarea pardoselii isi reinviase purpuriul,atat de iubit de mama fetei,peretii redevenira bej,mobilele se dezbracara de molii si subrezeala si-si luara demne locurile ,fiecare unde trebuie.Fereastra se acoperi rusinos cu perdeaua alba brodata,iar cartile formara din nou siruri ordonate,de la cea mai mica la cea mai mare,pe rafturile ce miroseau a proaspat vopsite din nou.
Admirandu-si gusturile decorative ale infantei,Domnisoara se aseza pe scaunul scartaind din fata biroului si-si aprinse contemplativ o tigara.Dintr-o data,intrerupta din valvataia gandurilor,o lacrima i se prelinse pe obrazul palid,infasurat delicat intr-o unda de finete parca de portelan.Lacrimile insa,nu erau nimic nou pentru ea.Gratios asezata pe scaunul ei preferat,asista nelinistita la filmul propriei adolescente.In acea camera a timpului,peretii incepura sa se descompuna,si ea auzea acest lucru cu fiecare secunda ce trecea.Aerul incepu sa se incarce de cuvinte grele,apasatoare,de mirosuri distincte,permanente sau periodice si de imagini incetosate ale prezentelor ce acum mult timp,facusera parte din prezentul ei.Nu indraznea sa se ridice,de teama propriei ei persoane,dar parca nici tintuita in acel sicriu nu voia sa ramana.Involuntar retraia clipele de mult moarte ale acelei perioade.Si focuri adanci rascoleau tot soiul de sentimente care nu-si mai aveau locul in pieptul Domnisoarei de mult timp.Nu putea decat sa inhaleze frenetic mult prea cunoscutul fum de tigara,miscandu-si sacadat mana si intredeschizandu-si buzele din cand in cand.Captiva si fara scapare isi lua in palme amintirile cele mai frumoase si se stinse odata cu ele,asteptand sa se ia prizoniera din nou,din nou,din nou,foarte curand.Trecutul trecea val dupa val peste ea,intunecand orice perspectiva asupra viitorului,iar prezentul lua proportii gigantice,apasand si sufocand-o pe delicata Domnisoara Abastra-Amaruie.
Se pierdu tacuta in propria durere.
Asteptand ce in veci n-avea sa vie.

Ha.

Poate vrei s-ajungi in Rai.Desi nu sunt foarte sigura ca ai incapea pe poarta.Fac un efort motric si intelectual in acelasi timp azi ,in sensul ca deschid ochii inainte de ora 6 dup-amiaza ca sa-mi asez bihaindu la calculator si sa tastez frenetic pana cand adorm pe tastatura,in propria-mi saliva.De ce oare, va-ntrebati cu interes,de ce sa-mi asum eu asemenea riscuri la o ora atat de frageda?Pai,in principiu,pentru ca am nevoie de un laxativ care sa-mi rezolve congestia neuronala la care sunt supusa in fiecare zi.In sensul ca vreau si eu sa ma exprim liber.Dar de ce ma aflu eu in imposibilitatea de a-mi trai nevrozele cotidiene,poate va-ntrebati din nou.Pentru ca sunt supusa la chinul de a fi adulata absolut in fiecare zi de catre persoane reduse mintal,ceea ce ma frustreaza ingrozitor.Stiu ca in alea 2 din 24 de ore pe zi cand vi se activeaza cu succes amandoua emisferele cerebrale simtiti nevoia de a cauta un tel,o motivatie sa traiti si sa va respirati propria prostie,de aceea n-am de gand sa fiu mai clara ,nu vreau sa va supun la chinuri groaznice deocamdata.Am sa continui sa disimulez cu succes ca nu simt nevoia incontrolabila de a va oferi ca material didactic studentilor la Medicina pentru ..stiti voi.E mai simplu sa va subtilizez drumul catre paralizie mintala.
La sfarsit mentionez ca n-am vrut sub nicio forma sa adresez vreun atac sub forma impersonala nimanui,am vrut doar sa-mi demonstrez ca inca mai sunt in stare a ma ridica din pat si a tasta.Pentru cauze mai nobile,am sa ma culc pana nu incep sa regret c-am facut,involuntar, Apologia Retardului.Oricum stiti ca va iubesc.

Ma opreste si pe mine cineva?

Azi mi-am dat seama ca-chiar exista oameni pe o raza de 2 km,mai mult sau mai putin,carora le pasa de mine si ma iubesc.Nu sunt multi,nu sunt inalti,dar sunt geniali.

Cum mi-am dat seama ca-s geniali ?
Pai ma fac sa rad si sa ma activez,faringian,auditiv si motric vorbind fara sa se chinuie prea tare.Plus ca sunt genul de oameni care-mi lasa ultima tigara din pachetul de Kent fara sa se-astepte sa-i satisfac in vreun fel, la nivel fizic si/sau moral.Sunt oamenii care ma lasa sa-mi regizez macar pentru putin timp filmuletele sadice si uneori insultatoare care de obicei se deruleaza involuntar si agresiv la mine-n creier.
Au vorbe de ‘hai s-o facem pe Cati sa se simta bine azi’ tot timpul,fara ca eu sa le cer asta, si partea interesanta e ca le si spun, chiar si atunci cand sunt prea ‘ da-te-n cacat,spartule ‘ ca sa vreau sa le-aud.
Spun asta pentru ca in ultimul timp am invatat sa apreciez atunci cand cineva isi desprinde 5 minute din timpul sau pretios ca sa ma borfaie pe mine,si sunt fericita cand vad ca ei sunt fericiti ca eu sunt borfaita.
De asemenea,prietenii mei sunt geniali pentru ca de ziua mea scriu injuraturi pe felicitari, pentru ca-mi suporta replicile agasante si extenuate gramatical pe care le folosesc tot timpul si pe care stiu sigur ca as putea sa le schimb daca n-as fi asa de comoda, si pentru ca ma-nteleg atunci cand simt nevoia sa fumez doua tigari in acelasi timp.

Cum mi-am dat seama ca ma iubesc si le pasa de mine ?
Pentru ca in principiu sunt adorabila.

Am scris postul asta pentru ca sunt,in mod surprinzator,recunoscatoare si vreau sa stie toata lumea asta pentru ca mai apoi sa n-aiba nimeni cu ce sa-mi scoata ochii la capitolul « eu te iubesc si tu ..plm ».

De asemenea,ca sa nu-mi pierd din farmecul specific,as dori sa va dau dracu’ pe voi,vanzatoarele de varsta a treia de la farmacii si magazine care nu vrei sa-mi dati tigari la bucata si retete compensate pe motiv ca n-as avea 18 ani.Stiu ca incercati sa ma flatati spunandu-mi ca sunt mai mica decat par si probabil la 45 de ani o s-arat ca la 30,dar asta nu ma-mpiedica sa ma gandesc la faptul ca nu e tocmai dragut si indicat sa puneti intrebari idioate,mai ales cand sunt in sevraj pulmonar.

Si acuma imi doresc foarte tare sa pot sa-mi pun in ordine gandurile in asa fel incat sa pot sa va dau de inteles macar ca nu mai am chef si nici coordonare suficienta ca sa continui sa tastez ,dar sper ca imediat ce n-o sa mai apara nimic mai jos de ultimul rand,adica urmatorul sau ala care urmeaza dupa el o sa realizati singuri ca mi-am bagat picioarele-n el de post si am incetat sa mai gandesc productiv pentru inca 3,eventual 4 saptamani.

Si asta e urmatorul rand.