Eu am grija de mine,tu ai grija de tine

Astazi sarbatoresc 68 de post-uri.Stiu,e motiv cam nesimtit sa-mi justific pofta de scris care nu prea e proportionala cu inspiratia,da' macar am inceput de undeva.De fapt nici macar nu stiu daca-s 68 sau 67,am uitat in timp ce ma chinuiam sa schimb melodia.Si nu glumesc cand spun ca ma chinui sa schimb melodia,e foarte greu sa stii ce melodie vrei s-asculti si sa-i uiti titlul.Sigur,as putea sa las winampu' sa cante,da' n-am incredere in tehnologie.

E dragut cum a trecut timpul,si e la fel de dragut cum impresia ca l-am pierdut facand absolut nimic persista de cateva luni incoace.Nu vreau sa supar pe nimeni,de fapt nu-mi pasa daca se supara vreo cineva,dar voi stiti ca nu conteaza ce fac,unde fac si cu cine,atata timp cat imi sta bine paru'.Si asta nu prea s-a mai intamplat de ceva vreme.

Sunt o gramada de chestii neinteresante pe care povestindu-le as putea sa le transform in ..stiti voi,chestii interesante,ca sa vedeti si voi cat de talentata sunt,dar am impresia ca am mai facut asta deja.Credeati ca-s si originala?
Nu.
Trairile mele interioare sunt limitate,viziunea mea obiectiva e incredibil de subiectiva si problemele care ma framanta si ma fac sa fiu frustrata sunt atat de infantile,incat mi-e si rusine sa ma gandesc la ele.Sau poate doar mi se pare,am obiceiul sa ma trezesc foarte confuza si irascibila dupa un somn de 4 ore dup-amiaza.

Pe langa asta,si observati ca am lasat pauza,deci incep un nou paragraf care n-are absolut nicio legatura cu cel de mai sus,a inceput sa-mi placa de mama,ca are grija de mine:"Doamna,spuneti-mi daca nu-s proaspete prajiturile,ca-copilu' meu e sensibil si se intoxica".
Hihi.

Am sa ma fac si eu mare si-am sa cumpar prajituri proaspete pentru cine e destul de ghinionist sa ma faca sa-mi doresc sa-i cumpar.

si ce daca e 2008?eu tot va urasc.

Nu,n-am glumit in postul anterior cand am zis ca rezolutia mea pt anul asta e sa ma marit.

Am fost la scoala azi.Daaa,prima zi de scoala in doua mii opt.Oricat de penibil ar suna,a semanat foarte tare cu ultima zi de scoala din doua mii sapte(stiu,e stresant),in sensul ca dimineata tot dimineata a fost,tigara trista in drum spre statie a ramas aceeasi,dealul imputit pe care trebuie sa urc in drum spre liceu tot la fel de inalt este si mai nou plin cu zapada,gheata si polei,si minunatul meu liceu tot mare,urat,cu bai roz si plin de cocalari imputiti a ramas.Cocalari care,vazand ca ninge afara,s-au hotarat sa fie barbati si sa puna la pamant orice suflare feminina destul de neinspirata incat sa iasa din sala de clasa si sa treaca prin raza lor de actiune(aceasta fiind toata curtea liceului),scotand astfel la iveala frustrari adolescentine de virgini obositi.Chestia asta nu m-a deranjat foarte tare,din moment ce eu lunea nu prea am traseu in afara perimetrului clasei unde imi petrec 5 ore din 6 facand chimie,pana cand insa,mi s-a facut foame.Foarte foame.Am scos capu' pe geam intr-o pauza,cand deja stomacul meu era pe cale sa se autodigere si am analizat situatia (care s-a dovedit a fi destul de sumbra pana la urma,din cauza subiectilor mai sus mentionati),si m-am gandit "ba ce mortii ma-sii,doar n-o sa se lege tocmai de mine,par foarte ocupati sa incerce sa dezbrace panarama aia careia i se vede burta pe -6 grade Celsius".Mare greseala.M-am imbracat,am iesit din clasa,am trecut pe langa baia care era roz ca de obicei,si mi-am scos nasu' pe iesirea principala a elevilor.Mai aveam vreo 2 metri pana la obiectiv,acesta fiind magazinul.M-am uitat in stanga,m-am uitat in dreapta,atmosfera foarte linistita ma facuse sa ma simt sigura pe mine,asa ca am scos tot capu pe usa.Ce pot sa spun..era sa fac istorie.M-am intors pana la urma in clasa si-am murit de foame inca doua ore.De fapt nu,n-am murit de foame atunci,am murit doua ore mai tarziu de nervi,si am impresia ca am sa mai crap de vreo doua ori azi.Asta asa,pentru ca-i dragut.

In afara de asta,am observat ca dupa doua saptamani in care stai degeaba,bei si dormi,creierul nu prea e-n stare sa-ti ofere foarte multe bucurii intelectuale,in sensu' ca nu mai esti in stare sa legi doua vorbe ,nu mai spun de vreo fraza coerenta,nu mai recunosti semne de punctuatie,si,surprinzator,nu mai poti sa pronunti cuvantul "exhaustiv".Sau ma rog,poate asta mi se-ntampla doar mie.Ceea ce m-ar intrista foarte tare,pentru ca nu mi se pare dragut sa fiu eu singura care sa sufere.Dar ma rog,sunt sigura ca aveti si voi traumele voastre,pentru care va multumesc.

In rest e bine.Acuma,daca ma scuzati,ma duc la minunatii mei parinti sa ma plang despre cat de obosita sunt si cat de bine m-as simti daca ar disparea din camera mea planta aia mare care ma trezeste din somn noaptea.

leapsa de anul nou

Am intrat din greseala pe blogul lui Florin.Din greseala zic,pt ca de la o vreme nu prea intru nicaieri intentionat...da' ma rog,asta-i alta poveste.
Si cum ziceam,am intrat acolo si am vazut titlul ala interesant cu "ce-ti propui sa realizezi pe plan personal in noul an?",sau ceva de genul asta.Instantaneu am vrut sa inchid fereastra,stiam ca daca vreau sa raspund la intrebarea asta ar fi trebuit sa-mi reactivez activitatea cerebrala,dar n-am inchis-o si tu,Florin,esti responsabil pentru lipsa de coordonare scriitoriceasca de azi.

Ca sa raspund ar trebui mai intai sa ma gandesc cam din ce se compune minunata mea viata personala,mai ales ca in ultimu' timp nu prea fac diferenta intre ea si...cealalta,aia sociala,unde sunt obligata sa fiu cul si sa merg la petreceri si dezmaturi.
As putea spune ca da,am prieteni,si da,imi place de ei, si cu asta cred c-as evita sa deschid momentu' sensibil la care va asteptati cu totii.
A,da,si mai e si scoala.Si-acolo cunosc lume.

Acuma ca m-am gandit,proces in urma caruia a rezultat ca am prieteni si ca ma duc la scoala,unde evident cunosc lume,urmeaza sa zic ce vis genial am de indeplinit anul asta: vreau sa ma marit.