Am si eu o problema. De fiecare data cand dau bani unui cersetor pe strada, am imediat sentimentul... da, de ce sa nu recunosc, ca sunt omul cel mai bun de pe lume, asta daca nu-l vad pe cersetor ca-si cumpara juma’ de vodca cu ultimii mei bani de tigari. Pentru ca dup-aia sunt frustrata si dezamagita in acelasi timp. Da’ asta-i alta poveste...revenind la problema mea... intrebarea este: Care e rostul unei fapte bune daca nu ai o atitudine umila in privinta asta? Care mai e scopu’ unui act caritabil daca imediat dupa aia te simti atat de important ca nici propriul tau orgoliu nu te mai multumeste?
Exista oare fapta buna ne-egoista? (inca nu stiu daca exista cuvantul asta)
Exista oare fapta buna pe care dupa ce-o faci sa zici... "Ba, frate ma simt de cacat ca toata lumea asta ma lauda c-am ajutat femeia aia in varsta sa treaca strada?" In final... e bine sau rau sa fii bun, sau ar trebui direct sa fac cinste cu juma’ de vodca cersetorului, care apropo poarta Nike-uri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu