Asa imi ziceam acum cativa ani, fara sa stiu ca azi... voi fuma. La inceput am facut-o din curiozitate si chiar daca nu imi placea gustul am fumat-o si pe a doua. M-a atras cel mai mult forma, felul in care sta tutunul, senzatia pe care ti-o da filtrul atunci cand il plimbi pe o buza. L-a inceput nu mi-a placut, dar cu timpul m-am obijnuit. Din placere a devenit obsesie, iar din obsesie s-a transformat intr-o dependenta, un viciu notoriu de care chiar daca vreau nu pot sa scap. Pot sa stau doar in casa sa ma ascund de el, dar altceva nu-i pot face. Pot trece cateva zile si sa nu simt nevoia, parca poate odata au trecut si multe zile fara sa simt nevoia... apoi, s-a intamplat ceva, mereu se intampla si din nou am cazut in viciu. Nu cred ca sunt singurul care se lupta. Mi-ar placea sa nu gasesc tigari in cartier, mi-ar placea sa nu gasesc tigari la magazin fara sa le caut... Cand nu am nici nu le vreau, iar cand le am, mereu mai vreau...
Un paradox...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu