Soulmates

Suntem doua sosete crosetate, de culoare crimson, de aceeasi marime.Ne-am pierdut de cosul cu rufe acum mult timp si de-atunci umblam de pe picior pe picior,fara tinta,fara masura.Unii ne incalta indiferent de marime,unii ne incalta la sandale,altii ne indoapa cu bulgarasi albi care miros ciudat,altii ne tin in pungi sigilate intoarse pe dos.Unii ne sunt prieteni,ne baga intr-o masina mare care ne invarte si ne curata,altii ne dau pe-o razatoare care ne fac vanatai la suprafata pielii.Sunt zile cand simtim raceala pamantului mangaindu-ne fruntea,zile cand stam cu fundul la soare privind marea asudata,zile cand ne toropim pe sarma la uscat si zile cand stam intinse prin colturi,pe dupa usi,in camere murdare si inghesuite.Au fost vremuri cand eram singura avere pentru cineva care ne-a tocit abdomenele intr-o miscare sacadata si continua vrand sa scape de urletele la fel de interminabile ale unei voci ascutite si oarecum patrunzatoare.
Suntem motiv de cearta pentru fetele fudule,fiind inlocuite adeseori cu ciorapi transparenti ,de unica folosinta,care se rup usor.
Suntem cautate cu frenezie in zilele reci si in clipele cand fetele fudule se imbraca sport,crimson-ul fiind la moda acum.Am pasit pragul multor case,mai mult sau mai putin ingrijite,am adunat in brate mii de firmituri si picaturi de apa,am simtit pe piele rece,cald,ud,lemn,substanta lipicioasa si din nou rece.

De departe cel mai frumos a fost in ziua aceea ploioasa si intunecata,cand cerul scotea un murmur ciudat si se aprindea ca un lampadar vechi si fata mea fudula mergea pe acelasi drum care ma duce la caldurica,sub patura moale de casmir cu broderii.Insa la un moment dat am simtit ca ma curpinde o raceala ciudata care de data asta n-a fost urmata de balsamul inmiresmat de capsuni pe care il foloseste mama fetei mele.Raceala s-a extins,facandu-mi firisoarele sa se sperie si unul cate unul sa-si caute adapost in afara abdomenului meu.Tristetea nemarginita s-a nemarginit si mai tare atunci cand am vazut ca pantoful rosu al fetei s-a umplut cu apa.Dar nu apa curata,frumos mirositoare.Apa cu miros de invechit,apa cu pietricele care ma loveau pe tot corpul si-mi lasau urme negre peste tot pe unde treceau.M-am simtit presata de propriul fund,intr-o miscare continua si sacadata din nou,si de data asta n-am mai ajuns sub casmirul meu brodat.


Eu sunt bine ,sa stii.Locul de care spui inca nu e pentru mine.In ziua aia ploioasa de care spui,fata noastra m-a confundat cu altcineva.Supararea s-a transformat in usurare cand am auzit de ce ti s-a intamplat,insa nu pot sa-mi ascund sentimentul de ratacire care ma curpinde.Mi-am dat seama ca ti s-a intamplat ceva in clipa in care sub patura calda de casmir era altcineva la stanga mea.Ce pot sa spun...ma doare sa nu te mai vad.Cu tine am fost in primul ghemotoc,cu tine am impartit prima centrifugare,cu tine am fost agatata prima data la uscat,cu tine m-am inghesuit sub patura cand fata noastra simtea nevoia sa se faca si ea ghemotoc,o sa-mi lipsesti.Esti sufletul meu pereche.