Cere,daca vrei sa ti se refuze.

As fi putut sa vorbesc,dar am preferat sa tac.
Mi-am dat seama ca,pe langa toate celelalte lucruri pe care inca nu stiu sa le fac si-o sa-mi ia o vesnicie sa le-nvat,stau foarte prost si la capitolul sincronizare.Reusesc sa spun cuvintele potrivite la momentele nepotrivite,si cuvintele nepotrivite la momentele potrivite.Paradoxal,as putea spune,daca ar fi sa gasesc un cuvant care sa-l inlocuiasca pe ‘trist’.Dar n-o sa gasesc,pentru ca-mi plac starile elevate de spirit.

horia: ce-ai ma larva ?
cold crush: ma simt naspa
horia: dici ?
cold crush: de nu stiu..de-an pulea
cold crush: m-am saturat
horia: de cine ba ?
cold crush: de toata lumea
cold crush: toti is curve
horia: tu esti curva mea
horia: mandreste-te
cold crush: si curva mea cine-i?
cold crush: vreau si io sa am curva mea.Si de-aici imi pun intrebarea :De ce toti trebuie sa fim curva cuiva ?
Din cauza ca nu putem sa ne abuzam atat de bine precum poate s-o faca altcineva ?
Mereu mi-a placut sa cred ca-mi sunt autosuficienta.Dar mai nou,se pare ca am nevoie de cineva sa ma faca sa sufar amar.E toata lumea la fel ca mine ?Cu totii cautati pe cineva sa va tina agatati de cuvinte si gesturi lenese,pe cineva sa va tina creierii in tinte si sa va despleteasca orice fir de ratiune ,sau sunt eu anormala ?
N-o sa-ncerc sa-mi aprind justificari penibile ca sa-mi dreg setea de chin in fata voastra,pentru ca stiu ca n-are rost.Ar insemna sa ma plang,ceea ce eu nu fac decat daca ma aflu in dramatica imposibilitate de a-mi desface sticla de cola sau de a-mi aprinde o tigara,prea beata fiind.
Partea proasta la aversiunea mea catre dragoste si sentimente sincere in general e ca nu stiu care-mi sunt limitele.Nu stiu sa ma opresc atunci cand sunt la marginea prapastiei,nu stiu sa zic ‘gata’ atunci cand ma doare prea tare sau cand imi place prea tare si nici nu sunt in stare sa ma controlez cand e vorba de intensitatea cu care simt ne-sentimentele.
De asemenea am tendinta sa ard pe oricine e in stare sa simta ceva pentru mine si sunt dispusa sa primesc de la oricine care nu-i dispus sa-mi dea ceea ce vreau in general.E un defect care merita exploatat,zic eu,asta in cazul in care v-ati epuizat toate resurele de calitati.Pentru ca,din nou,defectele mele sunt mult mai interesante decat calitatile oricui altcuiva.
Eu una sunt dispusa sa traiesc in dezordinea in care ma invart de multa vreme incoace,pentru simplul fapt ca nu stiu cum altfel sa ma complac.Pretentiile mele de la mine sunt aceleasi pe care le am si de la restul :nule.Nu ma-ntelegeti gresit,am incredere infinita in mine si in mine,numai ca sunt de parere ca din moment ce nu te-astepti la nimic de la nimeni,n-ai cum sa fii dezamagit.Asa se poate explica si orgoliul meu bolnav precum si ocazionalele stari de melancolie prelungita in flux de amintiri lungi si fade.

Plecand de la premisa ca toti suntem curve si toti apartinem unui altuia mai putin noua insine,pot sa afirm ca nu e foarte productiv sa fugim de suferinta si nici de infinitele complexe sentimentale provocate de ea,pentru ca,dragele mele curve,cu totii le avem in noi.Numai ca unii dintre noi le exteriorizam mai prozaic decat unii dintre voi.Asa ca suferiti si bucurati-va ca inca mai sunteti in stare s-o faceti.Va pup.