Am ajuns si pana aici.
Sunt la un popas.In fata mea orizontul dispare incet,incet,semn ca mai am putin si il ajung din urma.Vad deja cum se naste si-mi creste viitorul,sub forma unor creste si vai,le vad scaldate intr-o lumina sangerie,ca de apus,cu susurul timid al unui parau verde-albastrui facandu-si loc printre pietre ,facandu-se auzit pana aici,in prezent.Stand aici,cu spatele la trecut,ma cuprinde o adiere fina,parfumata si oarecum obraznica.Ma inveleste curios in aroma ei si se coloreaza odata cu gandurile mele.Un curcubeu de intrebari,temeri,amintiri, si prea putine raspunsuri.Imi croieste,aroma asta,o rochie vie ,frumoasa si vaporoasa cu care imi imbraca sufletul ,atat de gol pana acum.As fi vrut sa-l fi putut imbraca singura,dar nu am gasit niciodata nimic sa i se potriveasca.
Ma cuibaresc sub un copac,aici,la popasul asta,si privesc inspre cer,unde apusul deja isi ia la revedere.Cu un "ne vedem maine" fugar,dispare la fel de rosu cum a venit,lasandu-ma singura,in fata unui cer pustiu si negru.Sclipiri mici de lumina i-au luat locul,sunt mii si mii acum si cred ca alearga atat de disparat pe cer incercand sa caute lumina dintre ele,pentru ca si ele sunt oarbe,la fel ca ochii care le privesc.
In jurul meu nimic nu mai fosneste.Nimic nu mai bazaie,nimic nu mai canta.
In linistea asta trebuie eu sa astept apusul de maine?
Stau aici de multa vreme.
Aici,sub copacul meu.Stau si privesc in clipele de trezie catre orizont.Imi privesc viitorul licarind in lumina apusului.Ii desenez crestele din ce in ce mai inalte cu degetele,il prind in causul palmei ,sau il acopar cu mainile.Asta e jocul meu.
Asta e prezentul meu.
Cu spatele la trecut,pe un drum uitat,singura,oarba si surda astept in fiecare zi.
Astept ziua cand am sa pot porni catre viitorul meu.
Un comentariu:
Un text creativ, cu multe incercari de a transpune prin frumusete sentimentele tale. Cel mai mult mi-a placut faptul ca esti constienta ca singura nu poti sa imbraci sufletul tau cu ce ii trebuie. Sper sa gasesti si raspunsul la aceasta afirmatie. Iti multumesc mult pentru tot. Sper sa mai trec. Totusi, la plecare as dori sa iti las si o poezie, de fapt doua:P..sper sa iti placa.
Cântec deplin
Radu Gyr
"N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.
Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cantecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară."
si a doua:
N-ai vrut
de Valeria Pintea
"Azi chipul drag îţi e parcă de ceară,
Faţa tristă o-ntorci înspre trecut,
N-ai vrut să zbori sau poate te-a durut
Să-ngenunchezi natura-n primăvară?
Nu poţi simţi din nou căldura verii
Prin braţele ce le-ai umplut cu flori?
De ce n-ai vrut în suave culori
Să zugrăveşti apusu-n faptul serii?
Să struneşti timpul, aprig armăsar,
Ajunsă-n toamnă crezi că vei putea?
Priveşte-n faţă ca să poţi vedea
Că tot ce simţi azi nu este un calvar!
Vei vrea să ceri chiar şi cu împrumut
Culoarea şi aroma din petale
Când vei ajunge-n iarna vieţii tale.
De ce n-ai vrut să zbori când ai putut?"
Ai grija de tine, d-ra. Va fi bine.
Trimiteți un comentariu