sâmbătă, 28 iulie 2007

Acadele tari

Zaharul si dintii nu sunt intotdeauna cele mai bune prietene, dar desi sunt foarte daunatoare, papilele gustative sunt exaltate, usor de pacalit, usor de viciat... Sunt copilul mereu copil care isi intoarce fata spre soare atunci cand nu mai are motiv de zambit. Ma intorc spre soare chiar si atunci cand nu mai este. Iar de ma ratacesc si sunt putin ametit de aer pur, miresme usoare de iarba usor uda, ma intind cuprins de vise amorfe, fara durata scapate din animalica dorinta de libertate. Ma uit mereu spre cer cand pot; ma uit cand sunt nori, ma uit cand sunt stele, ma uit si la soare, dar si la luna.
Sunt un zombie care isi cauta noua victima disperata, confuza si foarte tematoare de necunoscut. Cu totii spun ca ne temem de ceea ce nu cunoastem, dar nu pot spune ca este acelasi lucru care ma conduce la ura. Urasc tiganii, nu pentru ca ar fii maro, ca de negru nici nu se poate pune vorba, pentru ca urasc si profita, fura si inseala. Unde te uiti vezi un maroniu.
Ar trebui sa ma opresc sa nu credeti cumva ca sunt rasist, dar ca sa va lamuresc: urasc doar tiganii si atat. Poate si pe tine! Ramane doar de vazut...

Niciun comentariu: