Hai,fa-ti curaj..
Nu-ti trebuie bilet sa intri.Aici suntem pe taramul unde nu se platesc bani sa intri undeva,unde consumul de orice fel e gratuit,si unde toti sunt amabili.Aici e cald iarna si frig vara.Aici ai sa-ti gasesti refugiul,daca stii sa gasesti drumul singur.Eu l-am cautat acum mult timp,credeam ca aici voi gasi o a doua sansa,dar mi-am dat seama venind aici ca a doua sansa pentru mine a insemnat sa gasesc locul asta.Si ce bine e ,si ce frumos miroase aici..A prajituri,sau ceai cald de fructe de padure,si a balsam de rufe proaspat spalate...A vant rece de iarna pe timpul verii si a frunze uscate si corcoduse coapte iarna,a sare din mare si bucati de nori..
N-are cum sa nu-ti placa.
Aici din ramurile copacilor tasnesc culori care urca spre cer,si cand ploua,coboara inapoi si tempereaza peisajul asta ..Noaptea felinarele produc lumini incandescente ce joaca umbre pe asfalt,facandu-l sa para ca e tot timpul in miscare;frunzele vorbesc intre ele ,spun bancuri,chicotesc si-ti arata drumul inapoi spre casa daca te-ai ratacit.Dar cum sa te ratacesti in propriul tau univers?N-am cum,pentru ca aici e plin de tine,de fapt de mine..
Gradinile aici sunt pline de pitici cu fesuri colorate ce mereu trebaluiesc si planteaza flori multicolore ce infloresc imediat ce le-ai udat prima data,parcurile parca rasar din pamant cand treci pe langa ele ; marea e la doi pasi de tine,mereu calda,mereu imbietoare,iar muntii te vegheaza cuminti miscandu-se din cand in cand de la stanga la dreapta cand amortesc,provocand mici cutremure ce-ti opresc respiratia si te apasa pe piept ca si cand in loc de inima ai avea un bass ce bubuie pana-n timpane cu muzica ta preferata..De-asta aici toti dansam pe strada.
E minunat,mai ales cand dimineata soarele se joaca printre ramuri,fugarit de luna peste tot pe cer,facand din cearta lor un spectacol de lumini si nuante ,care mai de care mai ghiduse si intense,trezindu-te din amorteala.
Se afișează postările cu eticheta aiurea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aiurea. Afișați toate postările
duminică, 12 decembrie 2010
marți, 31 martie 2009
Pe tine ce te misca?
BASMELE.
Povestile care incep cu “A fost odata..” si se termina cu “Pana la adanci batraneti”..Povestile care daca nu ar incepe si nu s-ar termina asa nu s-ar mai numi basme,in care printesele devin printese doar atunci cand piciorul le incape intr-un pantof ,in care cenusaresele incep sa traiasca doar dupa ce au murit deja ,in care surorile hade ,care merg pe interes mor sau sunt date gratios la o parte,ca sa faca loc zanelor.
Basmele,povestile cu inceput incert si final la fel de incert,dar fericit in felul lui,in mod ironic scrise de barbati-scriitori,dar in care cred doar femeile…Care in mod inevitabil fac realitatea sa para un joc,un fel de asteptare cronica ce se termina intr-o stare inerta de trezie ciudata.
De ce alternativa la o viata de basm este doar una de cosmar?De ce,daca atunci cand lucrurile minunate nu vin de la sine,daca atunci cand pantoful de clestar nu ti se potriveste,imediat speranta se transforma in regret?
De ce adevarul este atat de greu de suportat,incat avem nevoie sa credem in povesti ca se mergem mai departe?
Realitatea este ca tocmai cosmarurile sunt cele care ,mai devreme sau mai tarziu,se adeveresc.
REALITATEA.
Este ca dincolo de tot ce am vrea sa traim se ascunde inevitabilul, si clipele de cosmar pot incepe dintr-o secunda in alta.Realitatea este ca orice lucru bun se sfarseste prost,pentru ca Realitatea este ca suntem toti oameni.Si pentru ca suntem oameni,natura nu ne-a inzestrat cu acel curaj supranatural care ne-ar face sa alergam pana la capatul pamantului san e luptam cu dragoni si zmei pentru persoana iubita.
Realitatea este ca toti dam inapoi in fata unei situatii de cosmar,si ca niciunul dintre noi n-a trecut peste vreo dezamagire gandindu-se ca “pana la urma o sa traiesc fericit pana la adanci batraneti”.Asta pentru ca suntem din carne si oase,si dincolo de dorinta candida de a fi fericiti,exista dorinta avida de a ne razbuna.
Da,atunci cand suntem calcati in picioare,nu ne gandim sa mergem mai departe si sa asteptam retrubutia divina,intorcand si celalalt obraz.Ne gandim cum sa-l facem p-ala care ne-a calcat in picioare.Si credem in instincul asta,pentru el am fi in stare sa mergem pana la capatul pamantului sis a ne luptam cu zmei si dragoni,pentru ca e singurul lucru care ne ajuta sa mergem mai departe.
Fericirea nu se naste din vreo stare pura de eter,se naste din noxe.Din fumul inecacios al unui gand deloc eteric,gand pentru care renuntam la bunavointa si la privilegiul de a crede in ceilalti.Pentru gandul asta mergem mai departe si cu el ramanem singuri in final.
Nimeni nu se schimba pur si simplu,nimeni nu-si compromite caracterul si dorinta de supravietuire sperand ca ajungand slab si fara aparare o sa apara cineva care sa-l ridice de jos si sa-l stearga de praf.Nimeni nu cedeaza,in speranta ca va fi adus la simtire de un sarut inocent,si nimeni nu se multumeste cu un pantof de clestar,la fel ca-n basme..Noi vrem coroana.Aia care lasa dare orbitoare de lumina in urma noastra,care-I face pe ceilalti sa stranga din dinti la gandul fericirii noastre.
E ceea ne face sa mergem mai departe,sa continuam mult dupa ce am spus “Nu mai pot”.
VISELE.
Ele sunt starile care niciodata nu pot deveni realitate,pentru ca cer putere de sacrificiu.
Povestile care incep cu “A fost odata..” si se termina cu “Pana la adanci batraneti”..Povestile care daca nu ar incepe si nu s-ar termina asa nu s-ar mai numi basme,in care printesele devin printese doar atunci cand piciorul le incape intr-un pantof ,in care cenusaresele incep sa traiasca doar dupa ce au murit deja ,in care surorile hade ,care merg pe interes mor sau sunt date gratios la o parte,ca sa faca loc zanelor.
Basmele,povestile cu inceput incert si final la fel de incert,dar fericit in felul lui,in mod ironic scrise de barbati-scriitori,dar in care cred doar femeile…Care in mod inevitabil fac realitatea sa para un joc,un fel de asteptare cronica ce se termina intr-o stare inerta de trezie ciudata.
De ce alternativa la o viata de basm este doar una de cosmar?De ce,daca atunci cand lucrurile minunate nu vin de la sine,daca atunci cand pantoful de clestar nu ti se potriveste,imediat speranta se transforma in regret?
De ce adevarul este atat de greu de suportat,incat avem nevoie sa credem in povesti ca se mergem mai departe?
Realitatea este ca tocmai cosmarurile sunt cele care ,mai devreme sau mai tarziu,se adeveresc.
REALITATEA.
Este ca dincolo de tot ce am vrea sa traim se ascunde inevitabilul, si clipele de cosmar pot incepe dintr-o secunda in alta.Realitatea este ca orice lucru bun se sfarseste prost,pentru ca Realitatea este ca suntem toti oameni.Si pentru ca suntem oameni,natura nu ne-a inzestrat cu acel curaj supranatural care ne-ar face sa alergam pana la capatul pamantului san e luptam cu dragoni si zmei pentru persoana iubita.
Realitatea este ca toti dam inapoi in fata unei situatii de cosmar,si ca niciunul dintre noi n-a trecut peste vreo dezamagire gandindu-se ca “pana la urma o sa traiesc fericit pana la adanci batraneti”.Asta pentru ca suntem din carne si oase,si dincolo de dorinta candida de a fi fericiti,exista dorinta avida de a ne razbuna.
Da,atunci cand suntem calcati in picioare,nu ne gandim sa mergem mai departe si sa asteptam retrubutia divina,intorcand si celalalt obraz.Ne gandim cum sa-l facem p-ala care ne-a calcat in picioare.Si credem in instincul asta,pentru el am fi in stare sa mergem pana la capatul pamantului sis a ne luptam cu zmei si dragoni,pentru ca e singurul lucru care ne ajuta sa mergem mai departe.
Fericirea nu se naste din vreo stare pura de eter,se naste din noxe.Din fumul inecacios al unui gand deloc eteric,gand pentru care renuntam la bunavointa si la privilegiul de a crede in ceilalti.Pentru gandul asta mergem mai departe si cu el ramanem singuri in final.
Nimeni nu se schimba pur si simplu,nimeni nu-si compromite caracterul si dorinta de supravietuire sperand ca ajungand slab si fara aparare o sa apara cineva care sa-l ridice de jos si sa-l stearga de praf.Nimeni nu cedeaza,in speranta ca va fi adus la simtire de un sarut inocent,si nimeni nu se multumeste cu un pantof de clestar,la fel ca-n basme..Noi vrem coroana.Aia care lasa dare orbitoare de lumina in urma noastra,care-I face pe ceilalti sa stranga din dinti la gandul fericirii noastre.
E ceea ne face sa mergem mai departe,sa continuam mult dupa ce am spus “Nu mai pot”.
VISELE.
Ele sunt starile care niciodata nu pot deveni realitate,pentru ca cer putere de sacrificiu.
joi, 13 noiembrie 2008
Noiembrie
…In sfarsit culoarea se prinde de peisajul asta.A disparut monotonia agasanta a verii,anotimp nefolositor si anost..
In sfarsit ochii mei vad si alte nuante.Se plimba toate,rasar dinspre asfintitul care a luat viata sugrumand plictisitoarea lumina,cerul senin de toate zilele.
In sfarsit oasele mele au inceput sa tremure .Hainele au inceput sa ma acopere cu adevarat,am inceput sa-mi combin starile de spirit in jurul gatului,in jurul sanilor si al taliei,al coapselor si al genunchilor si al gleznelor si talpilor.Am inceput in sfarsit sa seman cu mine,cea care n-am incetat niciodata sa fiu.
In sfarsit corpul meu a inceput sa simta.S-a dus cu amorteala carbonizanta a soarelui verii,frigul ma resusciteaza.Ma face sa respir.Ma face sa tremur.Ma face sa ma grabesc,ma face mai atenta,mai vivace,mai constanta.Ma face sa traiesc.
In sfarsit simt si alte mirosuri.Cel inconfundabil al vantului care bate lenes dinspre apus,incarcat de mici zvacniri de ploaie si praf stins.Cel al pamantului,fericit si umed.Cel al aerului,gol si usor de inhalat.Cel al frunzelor ofilite,preferatul meu.
In sfarsit aud si alte sunete.Ale pasarilor care zboara grabite pe deasupra orasului suprasaturat de beton si lemn,si fum si tabla.Aud zgomotul iernii apropiindu-se,aud freamatul copacilor care-si lovesc crengile una de cealalta,parca aplaudand o scena reusita de teatru.Aud o liniste vaga,o ascult,ii inteleg vajaitul si scartaitul,si toata simfonia.
Respir aerul meu preferat.Abunda de mirosuri,si sunete,si aduce cu el imagini si ganduri dintre cele mai coapte.Ma bucur de el cu toata fiinta mea,il las sa patrunda peste tot in corpul meu,sa-l dezmorteasca,sa-l inroseasca,sa-l caleasca.
Ascult muzica mea preferata.Muzica dulce a timpului care trece din ce in ce mai repede,muzica fada ,frematanda a linistii.
Traiesc anotimpul meu preferat.Ii simt clocotirile si zvacnirile nelinistite si temperamentale,ii ascult geamatul si ii vad silueta galben rosiatica.Il inteleg in pasiunea lui,in chinurile lui reci,in zgomotul lui infundat.
Ii prind in piept emotiile si il primesc in mintea mea ca pe un vechi prieten.Imi intra in camera prin fereastra si il astern langa mine pe pat.Anotimpul meu,toamna,ma ridica,imi picteaza pe tavan nemurirea sa,ma alearga prin amintiri trecute si viitoare,prin sperante si vise si planuri . Ma asculta ,ma aproba,tace.Imi canta cand e bine dispusa si imi recita stari de suflet.
Ma face sa tresar,imi picura pe limba arome reci si amare,care imi curata organele si sangele si toate celulele.Imi arata si ma priveste drept in ochi,ma hipnotizeaza cu toate izbucnirile ei pline ochi de viata .
Ma naste si ma omoara in acelasi timp,ma improspateaza cu vantul vantul ei ofilit.
Ma plimba printre culorile ei ,toate vii,toate de aceleasi nuante.
Ma transcede.
Visez cu ea ,de toate,vazute si nevazute,imi citeste din carti nescrise si-mi prooroceste imagini disparate din existenta mea,si a lor.
Imi spune ca i-a fost dor de mine si ma imbratiseaza vag,ma inconjoara cu timp si franturi de vazduh,ma coloreaza in rosu si imi accelereaza bataile inimii,ma ridica de la pamant si zboara cu mine-n brate peste toate amintirile mele,mi le-arata,asemeni unui inger pazitor,imi explica veghea ei neobosita asupra mea .Ma boscorodeste asemeni unei mame ingrijorate,ma saruta cu adierea ei rece si acuta si ma roteste ca pe un titirez ,dincolo de timp,acolo unde m-am nascut.Unde e locul meu.Unde timpul sta pe loc cand vreau eu,trece cand vreau eu,si se da peste cap de cate ori vreau eu.
Toamna ma prinde de maini si ma arunca in pantecul ei rosu ,ma naste din nou,ma face sa rad,ma face fericita.
Ma las prada sentimentului comod de liniste si uit tot,dar in acelasi timp nu uit nimic.
In sfarsit ochii mei vad si alte nuante.Se plimba toate,rasar dinspre asfintitul care a luat viata sugrumand plictisitoarea lumina,cerul senin de toate zilele.
In sfarsit oasele mele au inceput sa tremure .Hainele au inceput sa ma acopere cu adevarat,am inceput sa-mi combin starile de spirit in jurul gatului,in jurul sanilor si al taliei,al coapselor si al genunchilor si al gleznelor si talpilor.Am inceput in sfarsit sa seman cu mine,cea care n-am incetat niciodata sa fiu.
In sfarsit corpul meu a inceput sa simta.S-a dus cu amorteala carbonizanta a soarelui verii,frigul ma resusciteaza.Ma face sa respir.Ma face sa tremur.Ma face sa ma grabesc,ma face mai atenta,mai vivace,mai constanta.Ma face sa traiesc.
In sfarsit simt si alte mirosuri.Cel inconfundabil al vantului care bate lenes dinspre apus,incarcat de mici zvacniri de ploaie si praf stins.Cel al pamantului,fericit si umed.Cel al aerului,gol si usor de inhalat.Cel al frunzelor ofilite,preferatul meu.
In sfarsit aud si alte sunete.Ale pasarilor care zboara grabite pe deasupra orasului suprasaturat de beton si lemn,si fum si tabla.Aud zgomotul iernii apropiindu-se,aud freamatul copacilor care-si lovesc crengile una de cealalta,parca aplaudand o scena reusita de teatru.Aud o liniste vaga,o ascult,ii inteleg vajaitul si scartaitul,si toata simfonia.
Respir aerul meu preferat.Abunda de mirosuri,si sunete,si aduce cu el imagini si ganduri dintre cele mai coapte.Ma bucur de el cu toata fiinta mea,il las sa patrunda peste tot in corpul meu,sa-l dezmorteasca,sa-l inroseasca,sa-l caleasca.
Ascult muzica mea preferata.Muzica dulce a timpului care trece din ce in ce mai repede,muzica fada ,frematanda a linistii.
Traiesc anotimpul meu preferat.Ii simt clocotirile si zvacnirile nelinistite si temperamentale,ii ascult geamatul si ii vad silueta galben rosiatica.Il inteleg in pasiunea lui,in chinurile lui reci,in zgomotul lui infundat.
Ii prind in piept emotiile si il primesc in mintea mea ca pe un vechi prieten.Imi intra in camera prin fereastra si il astern langa mine pe pat.Anotimpul meu,toamna,ma ridica,imi picteaza pe tavan nemurirea sa,ma alearga prin amintiri trecute si viitoare,prin sperante si vise si planuri . Ma asculta ,ma aproba,tace.Imi canta cand e bine dispusa si imi recita stari de suflet.
Ma face sa tresar,imi picura pe limba arome reci si amare,care imi curata organele si sangele si toate celulele.Imi arata si ma priveste drept in ochi,ma hipnotizeaza cu toate izbucnirile ei pline ochi de viata .
Ma naste si ma omoara in acelasi timp,ma improspateaza cu vantul vantul ei ofilit.
Ma plimba printre culorile ei ,toate vii,toate de aceleasi nuante.
Ma transcede.
Visez cu ea ,de toate,vazute si nevazute,imi citeste din carti nescrise si-mi prooroceste imagini disparate din existenta mea,si a lor.
Imi spune ca i-a fost dor de mine si ma imbratiseaza vag,ma inconjoara cu timp si franturi de vazduh,ma coloreaza in rosu si imi accelereaza bataile inimii,ma ridica de la pamant si zboara cu mine-n brate peste toate amintirile mele,mi le-arata,asemeni unui inger pazitor,imi explica veghea ei neobosita asupra mea .Ma boscorodeste asemeni unei mame ingrijorate,ma saruta cu adierea ei rece si acuta si ma roteste ca pe un titirez ,dincolo de timp,acolo unde m-am nascut.Unde e locul meu.Unde timpul sta pe loc cand vreau eu,trece cand vreau eu,si se da peste cap de cate ori vreau eu.
Toamna ma prinde de maini si ma arunca in pantecul ei rosu ,ma naste din nou,ma face sa rad,ma face fericita.
Ma las prada sentimentului comod de liniste si uit tot,dar in acelasi timp nu uit nimic.
miercuri, 24 septembrie 2008
prezenta
Se spune ca oamenii sunt oameni in principiu pentru ca au constiinta.Adica au un cuvant pentru orice senzatie,cand ii doare stiu ca-i doare,se stiu cand sunt tristi,veseli sau emotionati,si mai ales..Se stiu cand sunt singuri.Oamenii sunt animalele care stiu sa planga si din alte motive decat cele fizice.Oamenii sunt cei care,in mod ciudat,transforma durerile sufletesti in dureri fizice.
Avem creier,care stie,printre altele,sa ne adapteze.
E fascinant cum functionam ca organisme..Fiecare are propriul lui corp,care functioneaza independent de toate celelalte(mai putin in pantecul mamei);dar la un moment dat toate functiile vitale ale unei persoane pot depinde de altcineva,un trup separat de al acelei persoane.
E foarte ciudat cum,noi,ca oameni,ne cream conditii ca sa functionam fizic de unii singuri,dar ajungem sa fim dependenti de altii.
Cum reusim sa transformam dependentele sufletesti in dependente fizice?
De ce,atunci cand ne e dor de cineva,nu e de-ajuns sa ne gandim la acel cineva si sa ne treaca,ci simtim nevoia sa-i vedem chipul?
Ce legatura are sentimentul de dor la nivel de gandire cu partea anatomica a persoanei la care ne gandim?
Daca aceste doua lucruri au asa o stransa legatura..Ce se-ntampla cu dorul pentru o persoana care moare?
Devine mai acut,sau dispare,pentru ca si persoana respectiva a disparut?
Din cate am vazut eu,se acutizeaza..
Din cate am vazut eu,simpla idee ca nu mai poti vedea pe cineva fara de care stii ca nu ti-e bine te face sa te rupi in mii de bucati,indiferent daca el sau ea a murit sau pur si simplu nu-ti mai e aproape.
Inseamna asta oare ca poti sa pierzi iremediabil pe cineva,chiar daca persoana respectiva e bine-sanatoasa?
Din cate am vazut eu,da.
Dar cand doare mai tare..Atunci cand stii ca obiectul afectiunii tale nu mai exista,sau cand nu-l mai poti avea,desi e acolo undeva?
Daca stau sa ma gandesc la toate astea,ajung la ideea ca noi de fapt suntem prinsi intr-un mare cliseu si ca viata nu e decat o serie de pierderi ..
Nu stiu inca daca ma incanta ideea.
"Constient" vorbind, ma pot obisnui.Si ma bazez pe creierul meu pentru asta.
Avem creier,care stie,printre altele,sa ne adapteze.
E fascinant cum functionam ca organisme..Fiecare are propriul lui corp,care functioneaza independent de toate celelalte(mai putin in pantecul mamei);dar la un moment dat toate functiile vitale ale unei persoane pot depinde de altcineva,un trup separat de al acelei persoane.
E foarte ciudat cum,noi,ca oameni,ne cream conditii ca sa functionam fizic de unii singuri,dar ajungem sa fim dependenti de altii.
Cum reusim sa transformam dependentele sufletesti in dependente fizice?
De ce,atunci cand ne e dor de cineva,nu e de-ajuns sa ne gandim la acel cineva si sa ne treaca,ci simtim nevoia sa-i vedem chipul?
Ce legatura are sentimentul de dor la nivel de gandire cu partea anatomica a persoanei la care ne gandim?
Daca aceste doua lucruri au asa o stransa legatura..Ce se-ntampla cu dorul pentru o persoana care moare?
Devine mai acut,sau dispare,pentru ca si persoana respectiva a disparut?
Din cate am vazut eu,se acutizeaza..
Din cate am vazut eu,simpla idee ca nu mai poti vedea pe cineva fara de care stii ca nu ti-e bine te face sa te rupi in mii de bucati,indiferent daca el sau ea a murit sau pur si simplu nu-ti mai e aproape.
Inseamna asta oare ca poti sa pierzi iremediabil pe cineva,chiar daca persoana respectiva e bine-sanatoasa?
Din cate am vazut eu,da.
Dar cand doare mai tare..Atunci cand stii ca obiectul afectiunii tale nu mai exista,sau cand nu-l mai poti avea,desi e acolo undeva?
Daca stau sa ma gandesc la toate astea,ajung la ideea ca noi de fapt suntem prinsi intr-un mare cliseu si ca viata nu e decat o serie de pierderi ..
Nu stiu inca daca ma incanta ideea.
"Constient" vorbind, ma pot obisnui.Si ma bazez pe creierul meu pentru asta.
vineri, 19 septembrie 2008
Take a bow
Imi dau palaria jos de pe cap,ma-nclin si arunc o ultima privire catre publicul extaziat ce nu inceteaza in ovatiuni,in aplauze..Fetele lor imi par sincere si expresiile lor imi onoreaza prestatia din seara asta.Stiu c-am fost minunat.
Le intorc spatele plin de profesionalism si ma retrag catre spatele cortinei,catre culise,catre cabina mea de schimb.Femeia de serviciu ma felicita cand intru si-mi arata tigarile in coltul mesei.Ma roaga,daca pot,sa nu mai fumez inauntru,zice ca e bolnava cu plamanii si pufaitul meu ii face rau..Ma rog.Imi aprind tigara si merg cu ea in mana spre iesirea din teatru.Aici imi vad spectatorii impresionati urcandu-se in masinile lor minimaliste si elegante,pornind probabil catre casele lor,sau poate spre selectele restaurante din oras.Trec pe langa toata multimea asta si pe langa forfotele ei si pornesc usor spre apartamentul ei..Stiu ca acolo va fi cineva care ma asteapta,dincolo de scena,dincolo de culise.In drumul ei trec prin stradute inguste,iluminate slab de stalpii vechi,pe langa blocuri adormite,pe langa carciumi zgomotoase pline de petrecareti pestriti si pe langa vechiul parc din centrul orasului,care acum e transformat in mall cu cinematograf si magaine de haine.Ignor linistea crunta care ma inconjoara si frigul care ma gadila pe la urechi,gandindu-ma ca are sa ma incalzeasca ea cu glasul ei dulce si cu o cafea fierbinte,servita la impecabil.
Deja am ajuns pe la jumatea drumului,si incep sa ma entuziasmez din ce in ce mai tare..Doamne cat imi lipseste s-o vad!Cat de dor mi-a fost de ea..de mainile ei,de privirea ei galesa si de rasul ei ironic..
Toate locurile prin care am trecut azi mi-au amintit de ea,de plimbarile noastre lungi ..de iesirile noastre cu prietenii la terasa si de certurile noastre naive si aprigi de la inceputul relatiei noastre.
Abia astept s-ajung la ea sa-i spun de succesul pe care l-am avut in seara asta.Stie cat m-am chinuit pentru rolul asta..Mai am putin si ajung.Deja ii vad blocul,inca doi metri si pot sa-i vad apartamentul ..Vad lumina la fereastra din dormitor.Sigur sta treaza,asteptandu-ma.Ma apropii din ce in ce mai mult,ma emotionez groaznic si ma gandesc cata lipsa de consideratie din partea mea,nici macar o floare sa nu-i aduc..Dupa atata timp;mai fac doi pasi si vad lumina din dormitor stingandu-se.
Am ajung in fata scarii,dar ma simt ciudat,am un sentiment ce seamana cu o premonitie .Imi apasa pieptul si aproape ca nu pot respira..Probabil am doar emotii..Oare ce sa-i spun prima data cand o vad?Oare si ea e la fel de nelinistita sa ma vada?Da,pariez ca si ea are emotii,la fel ca mine..Dar sa-mi fac curaj.Imi aprind o tigara,poate imi calmez nelinistea asta ce deja a inceput sa ma ameteasca..
Doamne,cate emotii..
Privesc atent care intrarea in scara blocului unde mi-au atras atentia doua voci..Una de femeie si alta de barbat.Aproape ca aud ce isi spun unul altuia...Da,aud vorbe dulci,de alint.Ce fericiti sunt si ei,si ce fericiti vom fi si noi,iubito..
Le vad umbrele cum ii preceda in a cobori scarile si ridicandu-ma in picioare sa-mi trag sufletul,o vad pe Ea...O frumusete covarsitoare,o uimire totala se asaza din senin pe chipul ei vazandu-ma,iar eu..eu raman mut,si orb si surd.Corpu-mi o ia razna,incep sa tremur,sa plang..O vad pe ea deasupra trupului meu plangand uimita si pe barbatul de langa ea spunand.."Il cunosti,iubito?"
Patrund din nou pe strazile intunecoase ,din nou spre centrul orasului,din nou spre teatru.
Corpul mi-e secat de orice senzatie,nu-mi mai e frica de intuneric,nici de liniste,nu ma deranjeaza prezenta oamenilor pe strada care trec neatenti pe langa mine.Ei nu ma vad,caci pentru ei nu mai exist,iar lumea lor pentru mine,la fel..
Imi dau seama spre dimineata,cand nu mai pot simti mirosul de roua, ca asta a fost ultimul meu act.Actul Suprem.
Le intorc spatele plin de profesionalism si ma retrag catre spatele cortinei,catre culise,catre cabina mea de schimb.Femeia de serviciu ma felicita cand intru si-mi arata tigarile in coltul mesei.Ma roaga,daca pot,sa nu mai fumez inauntru,zice ca e bolnava cu plamanii si pufaitul meu ii face rau..Ma rog.Imi aprind tigara si merg cu ea in mana spre iesirea din teatru.Aici imi vad spectatorii impresionati urcandu-se in masinile lor minimaliste si elegante,pornind probabil catre casele lor,sau poate spre selectele restaurante din oras.Trec pe langa toata multimea asta si pe langa forfotele ei si pornesc usor spre apartamentul ei..Stiu ca acolo va fi cineva care ma asteapta,dincolo de scena,dincolo de culise.In drumul ei trec prin stradute inguste,iluminate slab de stalpii vechi,pe langa blocuri adormite,pe langa carciumi zgomotoase pline de petrecareti pestriti si pe langa vechiul parc din centrul orasului,care acum e transformat in mall cu cinematograf si magaine de haine.Ignor linistea crunta care ma inconjoara si frigul care ma gadila pe la urechi,gandindu-ma ca are sa ma incalzeasca ea cu glasul ei dulce si cu o cafea fierbinte,servita la impecabil.
Deja am ajuns pe la jumatea drumului,si incep sa ma entuziasmez din ce in ce mai tare..Doamne cat imi lipseste s-o vad!Cat de dor mi-a fost de ea..de mainile ei,de privirea ei galesa si de rasul ei ironic..
Toate locurile prin care am trecut azi mi-au amintit de ea,de plimbarile noastre lungi ..de iesirile noastre cu prietenii la terasa si de certurile noastre naive si aprigi de la inceputul relatiei noastre.
Abia astept s-ajung la ea sa-i spun de succesul pe care l-am avut in seara asta.Stie cat m-am chinuit pentru rolul asta..Mai am putin si ajung.Deja ii vad blocul,inca doi metri si pot sa-i vad apartamentul ..Vad lumina la fereastra din dormitor.Sigur sta treaza,asteptandu-ma.Ma apropii din ce in ce mai mult,ma emotionez groaznic si ma gandesc cata lipsa de consideratie din partea mea,nici macar o floare sa nu-i aduc..Dupa atata timp;mai fac doi pasi si vad lumina din dormitor stingandu-se.
Am ajung in fata scarii,dar ma simt ciudat,am un sentiment ce seamana cu o premonitie .Imi apasa pieptul si aproape ca nu pot respira..Probabil am doar emotii..Oare ce sa-i spun prima data cand o vad?Oare si ea e la fel de nelinistita sa ma vada?Da,pariez ca si ea are emotii,la fel ca mine..Dar sa-mi fac curaj.Imi aprind o tigara,poate imi calmez nelinistea asta ce deja a inceput sa ma ameteasca..
Doamne,cate emotii..
Privesc atent care intrarea in scara blocului unde mi-au atras atentia doua voci..Una de femeie si alta de barbat.Aproape ca aud ce isi spun unul altuia...Da,aud vorbe dulci,de alint.Ce fericiti sunt si ei,si ce fericiti vom fi si noi,iubito..
Le vad umbrele cum ii preceda in a cobori scarile si ridicandu-ma in picioare sa-mi trag sufletul,o vad pe Ea...O frumusete covarsitoare,o uimire totala se asaza din senin pe chipul ei vazandu-ma,iar eu..eu raman mut,si orb si surd.Corpu-mi o ia razna,incep sa tremur,sa plang..O vad pe ea deasupra trupului meu plangand uimita si pe barbatul de langa ea spunand.."Il cunosti,iubito?"
Patrund din nou pe strazile intunecoase ,din nou spre centrul orasului,din nou spre teatru.
Corpul mi-e secat de orice senzatie,nu-mi mai e frica de intuneric,nici de liniste,nu ma deranjeaza prezenta oamenilor pe strada care trec neatenti pe langa mine.Ei nu ma vad,caci pentru ei nu mai exist,iar lumea lor pentru mine,la fel..
Imi dau seama spre dimineata,cand nu mai pot simti mirosul de roua, ca asta a fost ultimul meu act.Actul Suprem.
duminică, 15 iunie 2008
...
Nu,n-am murit in ultimul timp.N-am mai postat nimic pentru ca ,sincer,nu prea m-am mai simtit in stare.Adica "in stare".Ideile-mi vin,dar n-au rabdare sa ramana,din pacate.
M-am hotarat sa nu mai inventez stari si imagini,sau sa scriu despre propriile sentimente,pentru ca nu mi se pare productiv.Am fost in ultimul timp doar un observator;i-am vazut pe ceilalti cum si-au trait vietile(relativ),stand pe locul din spate si zambind,multumita ca unele dintre lucrurile pe care ei le traiau la momentul ala imi erau cunoscute.E dragut cum propria experienta decide la un moment dat sa-si spuna cuvantul si te trezesti ca vezi in jurul tau oameni care acum traiesc si simt lucruri pe care tu le-ai simtit cu aceeasi intensitate si din aceleasi motive "Atunci".
Personal imi place sa retraiesc momente din trecut prin intermediul celor mai putin "copti" decat mine.Imi place,pentru ca vad ca nimeni nu-i special prin ceea ce simte,ci prin cum stie sa-si traiasca sentimentele;imi place,pentru ca,din sadism,pot sa privesc fara sa dau sfaturi(care oricum n-ar fi luate in seama);imi place pentru ca desi intineresc pe masura ce invat,ma simt mai batrana decat ei.
Ador sa ma pun in locul celorlalti in diferite situatii si sa compar starile lor de spirit cu ale mele;sa mai arunc cate-un "da,stiu cum e" din cand in cand stiind ca si mie mi-a fost de ajutor cand l-am auzit..
Nu stiu cum priviti voi situatia,dar mie cliseele astea imi plac.Ma amuza.Gandul ca suntem cu totii niste copii mici si ignoranti ma face sa ma simt bine..Imi dau seama ca a fi matur e totuna cu a sti sa te sincronizezi,pentru ca de cele mai multe ori,fiecare lucru se intampla la timpul lui,si a incerca sa-ti grabesti evolutia(nu cea intelectuala) e inutil.
N-am scris toate astea pentru ca zbucium de intelepciune sau altceva,le-am scris pentru ca metaforele si sarcasmul copilaresc s-au cam pierdut.
M-am schimbat.
M-am hotarat sa nu mai inventez stari si imagini,sau sa scriu despre propriile sentimente,pentru ca nu mi se pare productiv.Am fost in ultimul timp doar un observator;i-am vazut pe ceilalti cum si-au trait vietile(relativ),stand pe locul din spate si zambind,multumita ca unele dintre lucrurile pe care ei le traiau la momentul ala imi erau cunoscute.E dragut cum propria experienta decide la un moment dat sa-si spuna cuvantul si te trezesti ca vezi in jurul tau oameni care acum traiesc si simt lucruri pe care tu le-ai simtit cu aceeasi intensitate si din aceleasi motive "Atunci".
Personal imi place sa retraiesc momente din trecut prin intermediul celor mai putin "copti" decat mine.Imi place,pentru ca vad ca nimeni nu-i special prin ceea ce simte,ci prin cum stie sa-si traiasca sentimentele;imi place,pentru ca,din sadism,pot sa privesc fara sa dau sfaturi(care oricum n-ar fi luate in seama);imi place pentru ca desi intineresc pe masura ce invat,ma simt mai batrana decat ei.
Ador sa ma pun in locul celorlalti in diferite situatii si sa compar starile lor de spirit cu ale mele;sa mai arunc cate-un "da,stiu cum e" din cand in cand stiind ca si mie mi-a fost de ajutor cand l-am auzit..
Nu stiu cum priviti voi situatia,dar mie cliseele astea imi plac.Ma amuza.Gandul ca suntem cu totii niste copii mici si ignoranti ma face sa ma simt bine..Imi dau seama ca a fi matur e totuna cu a sti sa te sincronizezi,pentru ca de cele mai multe ori,fiecare lucru se intampla la timpul lui,si a incerca sa-ti grabesti evolutia(nu cea intelectuala) e inutil.
N-am scris toate astea pentru ca zbucium de intelepciune sau altceva,le-am scris pentru ca metaforele si sarcasmul copilaresc s-au cam pierdut.
M-am schimbat.
sâmbătă, 29 martie 2008
:)
Buna dimineata.Poate va-ntrebati ce mai fac.Pai,ca sa va raspund la-ntrebarea pe care-mi imaginez ca mi-ati adresat-o,am sa fac un efort: "bine",si-am sa trec cu vederea lipsa voastra jignitoare de interes,care bineinteles ma jigneste.
Azi dimineata,pe langa obisnuita durere de cap,m-am trezit c-o stare aproximativ confuza,pentru ca desi n-am facut nimic dubios in ultimele zile,se pare ca nu reusesc sa-mi amintesc diferite chestii mai mult sau mai putin importante.Cum ar fi daca m-am spalat pe cap ieri sau alaltaieri.Sau daca au trecut deja 3 luni de cand nu mi-am mai schimbat periuta de dinti.In fine,inainte sa uit complet motivul pentru care postez azi,am sa inchei propozitia asta si-am sa-ncep alta.Cu alineat.
Am vazut aseara un film genial."The pianist" se numeste,si da,as fi putut sa spun si "Pianistul",dar mi se pare ca are mai mult impact titlu' in engleza.Adica ma simt intelectuala cand il zic,desi nu stiu exact daca asta-i o stare.Revenind,filmul e printre putinele filme naziste care-mi plac,asta pentru ca simtul meu artistic a fost gadilat pana la extaz,si pentru ca regretul meu fata de niste posibile ore de pian la varsta pubertatii s-a accentuat foarte tare.Pe langa faptul ca, desi nu are scene de violenta explicita(si ca sa fiu clara,ideea mea de violenta explicita e una foarte bolnava),a reusit sa ma faca sa-mi doresc sa nu mai mananc in viata mea dupa ora opt, m-a facut sa uit ca e un simplu film si ca in realitate probabil nu mi-ar pasa,bla bla,asa incat la scena cand pianistul ,om cu intelect,se chinuia sa-si desfaca nu stiu ce conserva si in acelasi timp sa nu fie omorat,am inceput sa bocesc ca o baba trista la telenovele.
M-as uita din nou la el,dar sincer mi-e frica.Asa ca vi-l recomand cu mare caldura,asta daca nu l-ati vazut deja.
Asa.
Acuma,pe langa faptul ca v-am surprins cu spiritul meu cinefil de care nici eu nu stiam pana cand am inceput sa ma uit la toate filmele de pe oDC din plictiseala,as putea sa incep sa povestesc ce-am mai facut eu asa in general si bineinteles ce m-a mai enervat in ultimul timp,de exemplu la scoala.
Pe langa profesorii care mai nou si-au luat o mie de arfe anul asta si ne freaca pe toti la creieri cu replica "Daca nu vreau eu,nu intri-n BAC",mai sunt si frustrarile cotidiene,legate de variantele imposibile la matematica,unde oricat de desteapta as fi,tot proasta sunt,de programul de scoala insuportabil si de sila care m-a apucat de vreo cateva saptamani incoace.Sila nu in sensul de lene,ci in sensul de stare de nervi aproape anarhica,care atunci cand m-apuca ma face sa vreau sa fac tot felul de chestii pe care daca le-as face in mod sigur as fi exmatriculata.Ce de "face".
A,da.Am dat peste cateva melodii draguta.Asta ar fi o chestie buna,presupun.
Azi dimineata,pe langa obisnuita durere de cap,m-am trezit c-o stare aproximativ confuza,pentru ca desi n-am facut nimic dubios in ultimele zile,se pare ca nu reusesc sa-mi amintesc diferite chestii mai mult sau mai putin importante.Cum ar fi daca m-am spalat pe cap ieri sau alaltaieri.Sau daca au trecut deja 3 luni de cand nu mi-am mai schimbat periuta de dinti.In fine,inainte sa uit complet motivul pentru care postez azi,am sa inchei propozitia asta si-am sa-ncep alta.Cu alineat.
Am vazut aseara un film genial."The pianist" se numeste,si da,as fi putut sa spun si "Pianistul",dar mi se pare ca are mai mult impact titlu' in engleza.Adica ma simt intelectuala cand il zic,desi nu stiu exact daca asta-i o stare.Revenind,filmul e printre putinele filme naziste care-mi plac,asta pentru ca simtul meu artistic a fost gadilat pana la extaz,si pentru ca regretul meu fata de niste posibile ore de pian la varsta pubertatii s-a accentuat foarte tare.Pe langa faptul ca, desi nu are scene de violenta explicita(si ca sa fiu clara,ideea mea de violenta explicita e una foarte bolnava),a reusit sa ma faca sa-mi doresc sa nu mai mananc in viata mea dupa ora opt, m-a facut sa uit ca e un simplu film si ca in realitate probabil nu mi-ar pasa,bla bla,asa incat la scena cand pianistul ,om cu intelect,se chinuia sa-si desfaca nu stiu ce conserva si in acelasi timp sa nu fie omorat,am inceput sa bocesc ca o baba trista la telenovele.
M-as uita din nou la el,dar sincer mi-e frica.Asa ca vi-l recomand cu mare caldura,asta daca nu l-ati vazut deja.
Asa.
Acuma,pe langa faptul ca v-am surprins cu spiritul meu cinefil de care nici eu nu stiam pana cand am inceput sa ma uit la toate filmele de pe oDC din plictiseala,as putea sa incep sa povestesc ce-am mai facut eu asa in general si bineinteles ce m-a mai enervat in ultimul timp,de exemplu la scoala.
Pe langa profesorii care mai nou si-au luat o mie de arfe anul asta si ne freaca pe toti la creieri cu replica "Daca nu vreau eu,nu intri-n BAC",mai sunt si frustrarile cotidiene,legate de variantele imposibile la matematica,unde oricat de desteapta as fi,tot proasta sunt,de programul de scoala insuportabil si de sila care m-a apucat de vreo cateva saptamani incoace.Sila nu in sensul de lene,ci in sensul de stare de nervi aproape anarhica,care atunci cand m-apuca ma face sa vreau sa fac tot felul de chestii pe care daca le-as face in mod sigur as fi exmatriculata.Ce de "face".
A,da.Am dat peste cateva melodii draguta.Asta ar fi o chestie buna,presupun.
marți, 25 martie 2008
viteza
Stii ce vreau?
Vreau sa treaca timpul mai repede.Vreau sa-mi amintesc in fiecare zi lucruri pe care le faceam acum doua anotimpuri ,sa le retraiesc ,sa simt doua dimineti in acelasi timp,doua dup-amiezi la fel de caldute si inflorate, sa adorm noaptea de doua ori,si sa visez de doua ori mai multe lucruri pe care sa nu mi le amintesc a doua zi dimineata, ca-ntr-un culoar interminabil,ca-ntr-un deja vu ,dar mai putin confuz.
Vreau sa pot sa vad in viitor,sa stiu ce-o sa se-ntample,dar sa nu fac nimic sa evit sau sa schimb vreo ceva..sa-mi fiu propriul Dumnezeu.
Vreau ca macar un zambet de-al meu sa nu treaca neobservat.vreau priviri..multe priviri albastre.Vreau intr-o zi sa fiu invizibila,ca sa vad ce faci in timp ce eu ma gandesc la tine,sa vad daca faptul ca eu fac asta te schimba cu ceva in obiceiurile tale marunte.
Vreau sa spun "Multumesc" mai des,pentru ca recunostinta mi se pare cel mai frumos sentiment.
Vreau sa fiu in locul persoanei care ma cunoaste cel mai bine pentru ca uneori ea se satura de problemele mele si eu de ale ei.
Si mai vreau sa zbor.
Poti sa faci toate astea pentru mine?
Vreau sa treaca timpul mai repede.Vreau sa-mi amintesc in fiecare zi lucruri pe care le faceam acum doua anotimpuri ,sa le retraiesc ,sa simt doua dimineti in acelasi timp,doua dup-amiezi la fel de caldute si inflorate, sa adorm noaptea de doua ori,si sa visez de doua ori mai multe lucruri pe care sa nu mi le amintesc a doua zi dimineata, ca-ntr-un culoar interminabil,ca-ntr-un deja vu ,dar mai putin confuz.
Vreau sa pot sa vad in viitor,sa stiu ce-o sa se-ntample,dar sa nu fac nimic sa evit sau sa schimb vreo ceva..sa-mi fiu propriul Dumnezeu.
Vreau ca macar un zambet de-al meu sa nu treaca neobservat.vreau priviri..multe priviri albastre.Vreau intr-o zi sa fiu invizibila,ca sa vad ce faci in timp ce eu ma gandesc la tine,sa vad daca faptul ca eu fac asta te schimba cu ceva in obiceiurile tale marunte.
Vreau sa spun "Multumesc" mai des,pentru ca recunostinta mi se pare cel mai frumos sentiment.
Vreau sa fiu in locul persoanei care ma cunoaste cel mai bine pentru ca uneori ea se satura de problemele mele si eu de ale ei.
Si mai vreau sa zbor.
Poti sa faci toate astea pentru mine?
sâmbătă, 2 februarie 2008
70.
Am inceput sa-mi numerotez post-urile.
Ceea ce inseamna ca nu,asta nu e ultimu' meu post,asa cum probabil se-asteapta toata lumea,mai putin tu draga,da' probabil daca nu m-ai iubi atat de tare ti-ai dori acelasi lucru.
Si ca sa va fac o bucurie si mai mare,am sa va spun ca nu-s deloc inspirata,drept pentru care o sa continui sa vorbesc o gramada de prostii pana cand o sa mi se pare mie ca-i de-ajuns,moment in care n-am sa ma opresc oricum,pentru ca o sa-nceapa sa-mi placa,ceea ce presupun ca nu trebuie sa se-ntample,cel putin pentru binele vostru.Sau al meu.Sau al intregii omeniri(desi suna foarte fitos din partea mea,sa am asteptari atat de inalte de la mine incat sa vreau sa distrug bunastarea intregii rase umane).
Am sa va spun,pentru inceput,ca pot sa tastez fara sa ma uit la taste,ceea ce ma rog,s-ar putea sa nu fie foarte interesant,dar intuiesc in voi o dorinta arzatoare sa auziti despre micile mele reusite insignifiante.Si cum am zis "micile mele reusite insignifiante",si nu "mica mea reusita insignifianta",deci am folosit pluralul,am sa va povestesc alta asemenea realizare,si anume ca am reusit azi sa ma trezesc mai devreme de ora 11 dimineata,si de asemenea n-am dormit la pranz.Deloc.Asta in caz ca voiati sa stiti motivul pentru care inca mai sunt treaza si vorbesc de-aiurea.
Bineinteles ca de la ultimul meu post s-au intamplat multe chestii dragute,amuzante si demne de mentionat,dar inca mai astept momentul in care toate astea or sa se transforme in amintiri neplacute si enervante ca sa pot sa ma plang,asa cum am mai facut-o de multe ori.Asta pentru ca nu vreau sa vorbesc acum despre ele.Sunt chestiile Mele dragute.
Insa motivul,adevaratul motiv pentru care postez acu' e asta:
hehe: nu ai mai scris nik p blog
cold crush: ca mi-a fost sila
cold crush: si nu-s f inspirata
hehe: ia hai
hehe: scrie
cold crush: acuma?
hehe: da
hehe: sa vad cetzi debiteaza gagautza
cold crush: adica ma obligi?vrei sa fac asta impotriva vointei mele?
cold crush: doar ca sa te simti tu bine?
hehe: t rog frumos
cold crush: bine
Si da,"Hehe" este o persoana reala,nu doar rodul ciudat,de integritate indoielnica al imaginatiei mele bolnave.As putea spune ca este chiar persoana mea reala preferata.
N-am sa zic cine e,pentru ca este o persoana delicata si stiu sigur ca n-ar suporta jignirile si cruzimea la care ar fi supus pentru ca m-a incurajat sa nu mai tac din gura.
Si ca sa inchei apoteotic,mentionez ca bunicii meu au net.Cu Messenger si tot restu'.Sa nu mai spuneti ca n-am familie emancipata.
Acuma,desi stiu ca trebuie sa tac pentru ca am promis mai sus,am senzatia ciudata ca am uitat ceva.Ei ma rog.
Pa.
Am inceput sa-mi numerotez post-urile.
Ceea ce inseamna ca nu,asta nu e ultimu' meu post,asa cum probabil se-asteapta toata lumea,mai putin tu draga,da' probabil daca nu m-ai iubi atat de tare ti-ai dori acelasi lucru.
Si ca sa va fac o bucurie si mai mare,am sa va spun ca nu-s deloc inspirata,drept pentru care o sa continui sa vorbesc o gramada de prostii pana cand o sa mi se pare mie ca-i de-ajuns,moment in care n-am sa ma opresc oricum,pentru ca o sa-nceapa sa-mi placa,ceea ce presupun ca nu trebuie sa se-ntample,cel putin pentru binele vostru.Sau al meu.Sau al intregii omeniri(desi suna foarte fitos din partea mea,sa am asteptari atat de inalte de la mine incat sa vreau sa distrug bunastarea intregii rase umane).
Am sa va spun,pentru inceput,ca pot sa tastez fara sa ma uit la taste,ceea ce ma rog,s-ar putea sa nu fie foarte interesant,dar intuiesc in voi o dorinta arzatoare sa auziti despre micile mele reusite insignifiante.Si cum am zis "micile mele reusite insignifiante",si nu "mica mea reusita insignifianta",deci am folosit pluralul,am sa va povestesc alta asemenea realizare,si anume ca am reusit azi sa ma trezesc mai devreme de ora 11 dimineata,si de asemenea n-am dormit la pranz.Deloc.Asta in caz ca voiati sa stiti motivul pentru care inca mai sunt treaza si vorbesc de-aiurea.
Bineinteles ca de la ultimul meu post s-au intamplat multe chestii dragute,amuzante si demne de mentionat,dar inca mai astept momentul in care toate astea or sa se transforme in amintiri neplacute si enervante ca sa pot sa ma plang,asa cum am mai facut-o de multe ori.Asta pentru ca nu vreau sa vorbesc acum despre ele.Sunt chestiile Mele dragute.
Insa motivul,adevaratul motiv pentru care postez acu' e asta:
hehe: nu ai mai scris nik p blog
cold crush: ca mi-a fost sila
cold crush: si nu-s f inspirata
hehe: ia hai
hehe: scrie
cold crush: acuma?
hehe: da
hehe: sa vad cetzi debiteaza gagautza
cold crush: adica ma obligi?vrei sa fac asta impotriva vointei mele?
cold crush: doar ca sa te simti tu bine?
hehe: t rog frumos
cold crush: bine
Si da,"Hehe" este o persoana reala,nu doar rodul ciudat,de integritate indoielnica al imaginatiei mele bolnave.As putea spune ca este chiar persoana mea reala preferata.
N-am sa zic cine e,pentru ca este o persoana delicata si stiu sigur ca n-ar suporta jignirile si cruzimea la care ar fi supus pentru ca m-a incurajat sa nu mai tac din gura.
Si ca sa inchei apoteotic,mentionez ca bunicii meu au net.Cu Messenger si tot restu'.Sa nu mai spuneti ca n-am familie emancipata.
Acuma,desi stiu ca trebuie sa tac pentru ca am promis mai sus,am senzatia ciudata ca am uitat ceva.Ei ma rog.
Pa.
luni, 10 decembrie 2007
nu stiu,nu vreau,nu-mi pasa,nu suport,ma enerveaza,ma dispera,nu-mi place,ma calca pe nervi,nu mai pot,sunt plictisita.
Azi vreau sa vorbesc despre cat de tare ma enerveaza vremea de afara,dar presupun ca mai mult de-atat in legatura cu asta n-am ce sa zic.Ma enerveaza tare!Ma dispera ploaia,care se opreste imediat ce-mi deschid umbrela si incepe iar imediat ce-o-nchid,ma enerveaza ca sunt nori si e-ntuneric,si din cauza asta nu pot sa vad baltile in care calc gratios de fiecare data cand ies din scara blocului,ma enerveaza daciile albastre care trec cu viteza si-mi "infrumuseteaza" adidasii,facandu-i s-arate ca niste cizme prost croite si ma mai enerveaza ca bate vantu' si nu pot sa tin umbrela-n mana.
In afara de asta,m-am saturat sa ma duc la scoala si sa fac 12 ore de chimie pe saptamana,m-am saturat sa dau teze pentru care tre' sa stau sa-nvat,m-am saturat de caietele care se termina prea repede si de pixurile care scriu subtire si lasa urme de pasta pe hartie,asa cum sunt satula sa ma foiesc in fiecare ora de la un etaj la altul si sa mananc treburile de cacat pe care mi le vinde mosu' senil de la magazinul din scoala,sub numele de "mancare"(pentru ca afara din incinta prestigiosului liceu n-avem voie sa iesim in timpul orelor,sau a pauzelor dealtfel)si pentru care niciodata nu-mi da rest corect, si pe care-l urasc pentru ca niciodata n-are marunti si ma pune sa-i cumpar lui gumele de cacat din cauza carora o sa fac ulcer, si pentru ca atunci cand ii cer cola imi da fanta,si niciodata invers.De asemenea ma mai enerveaza ca am folosit prea mult "si" in propozitia anterioara.
Nu mai vreau cand ajung acasa sa cad lata in pat de oboseala si nervi,nu mai vreau sa ma oblige mama sa mananc doar pentru ca a facut efort azi si a gatit,nu mai vreau sa ma trezesc mai obosita decat atunci cand am adormit si nici nu mai vreau sa stau cate juma' de ora in fiecare dimineata sa-mi caut sosetele,care dispar intr-un mod dubios tare la mine-n casa.
Nu mai pot sa ma trezesc in fiecare dimineata atat de devreme,daca mai aud o singura data intrebarea "Da ce-ai patit?" o sa innebunesc si simt ca daca mai aud o singura data de "analiza substantelor organice din ape" o sa fac urticarie.
Sunt plictisita de tot ce se difuzeaza la televizor in fiecare seara dupa ora opt,de tot ce se-aude dimineata la radio dupa ora sapte si de tot ce vad in fiecare zi dupa ora 3 dup-amiaza.
De asemenea,ma calca pe nervi mirosul de gutui care persista la mine-n camera de ceva zile incoace.
Ce-mi place in perioada asta a anului?
Pai,dezordinea din camera mea.E mai festiva.
Si de cand scriu postul asta,m-am enervat iar.
In afara de asta,m-am saturat sa ma duc la scoala si sa fac 12 ore de chimie pe saptamana,m-am saturat sa dau teze pentru care tre' sa stau sa-nvat,m-am saturat de caietele care se termina prea repede si de pixurile care scriu subtire si lasa urme de pasta pe hartie,asa cum sunt satula sa ma foiesc in fiecare ora de la un etaj la altul si sa mananc treburile de cacat pe care mi le vinde mosu' senil de la magazinul din scoala,sub numele de "mancare"(pentru ca afara din incinta prestigiosului liceu n-avem voie sa iesim in timpul orelor,sau a pauzelor dealtfel)si pentru care niciodata nu-mi da rest corect, si pe care-l urasc pentru ca niciodata n-are marunti si ma pune sa-i cumpar lui gumele de cacat din cauza carora o sa fac ulcer, si pentru ca atunci cand ii cer cola imi da fanta,si niciodata invers.De asemenea ma mai enerveaza ca am folosit prea mult "si" in propozitia anterioara.
Nu mai vreau cand ajung acasa sa cad lata in pat de oboseala si nervi,nu mai vreau sa ma oblige mama sa mananc doar pentru ca a facut efort azi si a gatit,nu mai vreau sa ma trezesc mai obosita decat atunci cand am adormit si nici nu mai vreau sa stau cate juma' de ora in fiecare dimineata sa-mi caut sosetele,care dispar intr-un mod dubios tare la mine-n casa.
Nu mai pot sa ma trezesc in fiecare dimineata atat de devreme,daca mai aud o singura data intrebarea "Da ce-ai patit?" o sa innebunesc si simt ca daca mai aud o singura data de "analiza substantelor organice din ape" o sa fac urticarie.
Sunt plictisita de tot ce se difuzeaza la televizor in fiecare seara dupa ora opt,de tot ce se-aude dimineata la radio dupa ora sapte si de tot ce vad in fiecare zi dupa ora 3 dup-amiaza.
De asemenea,ma calca pe nervi mirosul de gutui care persista la mine-n camera de ceva zile incoace.
Ce-mi place in perioada asta a anului?
Pai,dezordinea din camera mea.E mai festiva.
Si de cand scriu postul asta,m-am enervat iar.
marți, 13 noiembrie 2007
Ma opreste si pe mine cineva?
Azi mi-am dat seama ca-chiar exista oameni pe o raza de 2 km,mai mult sau mai putin,carora le pasa de mine si ma iubesc.Nu sunt multi,nu sunt inalti,dar sunt geniali.
Cum mi-am dat seama ca-s geniali ?
Pai ma fac sa rad si sa ma activez,faringian,auditiv si motric vorbind fara sa se chinuie prea tare.Plus ca sunt genul de oameni care-mi lasa ultima tigara din pachetul de Kent fara sa se-astepte sa-i satisfac in vreun fel, la nivel fizic si/sau moral.Sunt oamenii care ma lasa sa-mi regizez macar pentru putin timp filmuletele sadice si uneori insultatoare care de obicei se deruleaza involuntar si agresiv la mine-n creier.
Au vorbe de ‘hai s-o facem pe Cati sa se simta bine azi’ tot timpul,fara ca eu sa le cer asta, si partea interesanta e ca le si spun, chiar si atunci cand sunt prea ‘ da-te-n cacat,spartule ‘ ca sa vreau sa le-aud.
Spun asta pentru ca in ultimul timp am invatat sa apreciez atunci cand cineva isi desprinde 5 minute din timpul sau pretios ca sa ma borfaie pe mine,si sunt fericita cand vad ca ei sunt fericiti ca eu sunt borfaita.
De asemenea,prietenii mei sunt geniali pentru ca de ziua mea scriu injuraturi pe felicitari, pentru ca-mi suporta replicile agasante si extenuate gramatical pe care le folosesc tot timpul si pe care stiu sigur ca as putea sa le schimb daca n-as fi asa de comoda, si pentru ca ma-nteleg atunci cand simt nevoia sa fumez doua tigari in acelasi timp.
Cum mi-am dat seama ca ma iubesc si le pasa de mine ?
Pentru ca in principiu sunt adorabila.
Am scris postul asta pentru ca sunt,in mod surprinzator,recunoscatoare si vreau sa stie toata lumea asta pentru ca mai apoi sa n-aiba nimeni cu ce sa-mi scoata ochii la capitolul « eu te iubesc si tu ..plm ».
De asemenea,ca sa nu-mi pierd din farmecul specific,as dori sa va dau dracu’ pe voi,vanzatoarele de varsta a treia de la farmacii si magazine care nu vrei sa-mi dati tigari la bucata si retete compensate pe motiv ca n-as avea 18 ani.Stiu ca incercati sa ma flatati spunandu-mi ca sunt mai mica decat par si probabil la 45 de ani o s-arat ca la 30,dar asta nu ma-mpiedica sa ma gandesc la faptul ca nu e tocmai dragut si indicat sa puneti intrebari idioate,mai ales cand sunt in sevraj pulmonar.
Si acuma imi doresc foarte tare sa pot sa-mi pun in ordine gandurile in asa fel incat sa pot sa va dau de inteles macar ca nu mai am chef si nici coordonare suficienta ca sa continui sa tastez ,dar sper ca imediat ce n-o sa mai apara nimic mai jos de ultimul rand,adica urmatorul sau ala care urmeaza dupa el o sa realizati singuri ca mi-am bagat picioarele-n el de post si am incetat sa mai gandesc productiv pentru inca 3,eventual 4 saptamani.
Si asta e urmatorul rand.
Cum mi-am dat seama ca-s geniali ?
Pai ma fac sa rad si sa ma activez,faringian,auditiv si motric vorbind fara sa se chinuie prea tare.Plus ca sunt genul de oameni care-mi lasa ultima tigara din pachetul de Kent fara sa se-astepte sa-i satisfac in vreun fel, la nivel fizic si/sau moral.Sunt oamenii care ma lasa sa-mi regizez macar pentru putin timp filmuletele sadice si uneori insultatoare care de obicei se deruleaza involuntar si agresiv la mine-n creier.
Au vorbe de ‘hai s-o facem pe Cati sa se simta bine azi’ tot timpul,fara ca eu sa le cer asta, si partea interesanta e ca le si spun, chiar si atunci cand sunt prea ‘ da-te-n cacat,spartule ‘ ca sa vreau sa le-aud.
Spun asta pentru ca in ultimul timp am invatat sa apreciez atunci cand cineva isi desprinde 5 minute din timpul sau pretios ca sa ma borfaie pe mine,si sunt fericita cand vad ca ei sunt fericiti ca eu sunt borfaita.
De asemenea,prietenii mei sunt geniali pentru ca de ziua mea scriu injuraturi pe felicitari, pentru ca-mi suporta replicile agasante si extenuate gramatical pe care le folosesc tot timpul si pe care stiu sigur ca as putea sa le schimb daca n-as fi asa de comoda, si pentru ca ma-nteleg atunci cand simt nevoia sa fumez doua tigari in acelasi timp.
Cum mi-am dat seama ca ma iubesc si le pasa de mine ?
Pentru ca in principiu sunt adorabila.
Am scris postul asta pentru ca sunt,in mod surprinzator,recunoscatoare si vreau sa stie toata lumea asta pentru ca mai apoi sa n-aiba nimeni cu ce sa-mi scoata ochii la capitolul « eu te iubesc si tu ..plm ».
De asemenea,ca sa nu-mi pierd din farmecul specific,as dori sa va dau dracu’ pe voi,vanzatoarele de varsta a treia de la farmacii si magazine care nu vrei sa-mi dati tigari la bucata si retete compensate pe motiv ca n-as avea 18 ani.Stiu ca incercati sa ma flatati spunandu-mi ca sunt mai mica decat par si probabil la 45 de ani o s-arat ca la 30,dar asta nu ma-mpiedica sa ma gandesc la faptul ca nu e tocmai dragut si indicat sa puneti intrebari idioate,mai ales cand sunt in sevraj pulmonar.
Si acuma imi doresc foarte tare sa pot sa-mi pun in ordine gandurile in asa fel incat sa pot sa va dau de inteles macar ca nu mai am chef si nici coordonare suficienta ca sa continui sa tastez ,dar sper ca imediat ce n-o sa mai apara nimic mai jos de ultimul rand,adica urmatorul sau ala care urmeaza dupa el o sa realizati singuri ca mi-am bagat picioarele-n el de post si am incetat sa mai gandesc productiv pentru inca 3,eventual 4 saptamani.
Si asta e urmatorul rand.
sâmbătă, 6 octombrie 2007
Curvele de voi,refugiul de mine.
Nu dau vina pe tine ca-ti mai petreceai din cand in cand dup-amiaza intre coapsele mele.Nu te condamn pentru orele pe care ni le-am furat unul altuia atatea zile la rand,nici de rasuflarile pe care ti le-am dat sa le-ncalzesti atatea tigari la rand. Iti placea sa probezi atitudinea mea,sa vezi daca-ti vine.Si cu nasul rotund si rosu si cu parul cret si verde si cu ochii imposibil de albastri o faceai pe clovnul ascuns in frustrarile mele subtile. Timpul se dilata,se fierbea in ceata electronica a atmosferei dintre noi doi,ne furam unul pe altul intinsi pe cearceafurile primavaratice.Ploi si grindina vedeam intamplandu-se pe geamul de deasupra cerului.Te hraneam cu reviste de moda umplute cu pere malaiete,iti dictam frici si fericiri cu lingurita de argint,iar tu mancai cu cele mai impecabile maniere.
Putin mi-a trebuit sa aflu ca nu-ti placeau.
Iti comparai circumferinta gandurilor cu ale mele si mereu risipeai farmecul tacerii cu o clipire sugestiva.Ochi mai goi decat ai tai n-am mai vazut.Nici cerul nu arata atat de sters si lacom de vieti fragile precum ochii tai.Aspirator de vise verzi,ochii tai albastri. Ca un geam de sticla antiglont gesturile tale nu se afectau in pumnii mei flasci si cazuti.Erai capabil sa respingi pana si cea mai inocenta dintre porniri,si jocurile infantile se risipeau din clipa cand ma strangeai intinsa intre perne. N-ai avut puterea, nici slabiciunea sa-mi recunosti in fata ca nu stii cum e sa traiesti fara rastignirile tale dulci si periodice de inchipuiri invelite-n piele si nume de fete ,m-ai catalogat drept victima.
Astept acum.Astept sa treaca zilele intre doua vise ,sa se evapore orice urma de fum amar pe care ai fi putut-o lasa impregnata in temperamentul meu transparent.Astept sa-mi arati cum se arunca la gunoi viscere intregi de sentimente si dureri.Si sa-mi explici cum si cat de slaba sunt.
N-am fost decat refugiu intr-o gara unde toti calatorii au ales sa mearga cu avionul.N-am fost decat pala de vant intr-un loc unde soarele ardea prea puternic.N-am fost decat sinucidere printre bolnavii de cancer,spanzurat printre impuscati si n-am facut decat sa aproape iubesc sentimentul de abandon pe care mi-l ofereai pe tava in fiecare clipa.Abandon sec,surd,amar si aspru.
Eu sunt aici.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Eu sunt aici.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
miercuri, 12 septembrie 2007
Zece chestii neplacute pe care i le-as face unui clovn
In primu’ rand,nu suport clovnii,da’ presupun ca asta e evident din moment ce m-am sinchisit sa ma ridic din lenea mea de la ora 13:07 ca sa scriu un post despre cat de multe rautati le-as face.
Dar sa intram in subect.
Unu.Le-as umple cu apa pantofii aia ingrozitor de mari si de obicei rosii,si asta doar pentru ca-mi imaginez ca nu le intra tot piciorul acolo.Si daca le intra,inseamna ca sunt mai stabila psihic decat mi-am imaginat(Ce chestie.Imi evaluez starea psihica dupa cat de mari sunt picioarele unui clovn.Yay.Multumesc mamei ca mi-a platit 11 ani de scoala in doru’ pulii).
Doi.Daca tot suntem la capitolu-asta,le-as schimba pantofii aia mari cu niste gumari la fel de mari.Stiti voi,papuci din aia de poarta tanti Miti la tara si fasaie cand se uda.
Trei.As rade tare.
Patru.Le-as baga un paianjan mare-mare in salopetele alea incredibil de largi,pe care daca le-ai lega in jurul gatului si-n jurul picioarelor ar arata ca niste saci de cartofi.Sacii de cartofi sunt singurul tip de saci pe care-l cunosc,apropo.
Cinci.M-as gandi mai bine si as baga paianjanul sub peruca.In pantaloni bag o barza sau ceva cu aripi care sa depuna oua.
Sase.I-as hipnotiza pe toti si i-as pune s-asculte muzica emo,pentru ca mai apoi sa le dau drumu’ pe strada si sa-i las sa le spuna chestii triste trecatorilor.You know,emo stuff.
De ce sa fac asta ?
Pentru ca-clovnii au zambetele alea idioate pictate pe fete.Si pe langa faptu’ ca imi vine sa rad cand imi imaginez un clovn zicand « Ma duc sa ma pis » cu un astfel de zambet,sunt sadica si mi-ar placea sa-i vad zicand « Life is pain,pain is life ».Sau ma rog,orice alt motto din asta inspirat.
Sapte.I-as invata poezioare porno.Just for the fun of it.
Opt.Le-as agata baloane de heliu de salopetele largi de care vorbeam mai devreme.Ca sa-i fac sa zboaaaaaaaaaaare.
Noua.I-as convinge ca daca mananci sapun,te caci baloane.Si bineinteles,m-as uita la ei cum mananca sapun cu un ranjet mare si satisfacut pe moaca.
Zece.Le-as lipi nasurile rosii care chitaie de nasurile reale.Ca sa vada cat sunt de enervante.
Multumesc.
Dar sa intram in subect.
Unu.Le-as umple cu apa pantofii aia ingrozitor de mari si de obicei rosii,si asta doar pentru ca-mi imaginez ca nu le intra tot piciorul acolo.Si daca le intra,inseamna ca sunt mai stabila psihic decat mi-am imaginat(Ce chestie.Imi evaluez starea psihica dupa cat de mari sunt picioarele unui clovn.Yay.Multumesc mamei ca mi-a platit 11 ani de scoala in doru’ pulii).
Doi.Daca tot suntem la capitolu-asta,le-as schimba pantofii aia mari cu niste gumari la fel de mari.Stiti voi,papuci din aia de poarta tanti Miti la tara si fasaie cand se uda.
Trei.As rade tare.
Patru.Le-as baga un paianjan mare-mare in salopetele alea incredibil de largi,pe care daca le-ai lega in jurul gatului si-n jurul picioarelor ar arata ca niste saci de cartofi.Sacii de cartofi sunt singurul tip de saci pe care-l cunosc,apropo.
Cinci.M-as gandi mai bine si as baga paianjanul sub peruca.In pantaloni bag o barza sau ceva cu aripi care sa depuna oua.
Sase.I-as hipnotiza pe toti si i-as pune s-asculte muzica emo,pentru ca mai apoi sa le dau drumu’ pe strada si sa-i las sa le spuna chestii triste trecatorilor.You know,emo stuff.
De ce sa fac asta ?
Pentru ca-clovnii au zambetele alea idioate pictate pe fete.Si pe langa faptu’ ca imi vine sa rad cand imi imaginez un clovn zicand « Ma duc sa ma pis » cu un astfel de zambet,sunt sadica si mi-ar placea sa-i vad zicand « Life is pain,pain is life ».Sau ma rog,orice alt motto din asta inspirat.
Sapte.I-as invata poezioare porno.Just for the fun of it.
Opt.Le-as agata baloane de heliu de salopetele largi de care vorbeam mai devreme.Ca sa-i fac sa zboaaaaaaaaaaare.
Noua.I-as convinge ca daca mananci sapun,te caci baloane.Si bineinteles,m-as uita la ei cum mananca sapun cu un ranjet mare si satisfacut pe moaca.
Zece.Le-as lipi nasurile rosii care chitaie de nasurile reale.Ca sa vada cat sunt de enervante.
Multumesc.
miercuri, 29 august 2007
Anti-talent,pro-Brya.Enjoy
Brya: ei cu dungile lor si tricourile roz si frezele cu creasta si chica la spate, incretita sau indreptata cu placa
Bineinteles ca este vorba despre generatia « adolescentii molestati de Michael Jackson-10 ani mai tarziu,care au facut secret crush pentru el ».Inca nu stiu sistemul de trecere prin timp si spatiu pe care l-au folosit ca s-ajunga in Galati,Romania,dar imaginatia mea imi zice ca fraierii au sapat o groapa vrand s-ajunga-n China,fiindca asa au vazut ca face Bugs Bunny in cutia de unde ei se alimenteaza cu Forta.
Inca n-am aflat motivu ‘ pentru care « cutiutele muzicale fara creier » au vrut s-ajunga in China in the first place,da’ promit sa ma chinui sa aflu.
Daca la hipioti am intrat in mood ascultand E.M.I.L,la astia nu vreau sa-mi asum niciun risc.De obicei nu cred in hipnoza si lobotomii,dar cred in stari suicidale provocate de un furtun care-ti intra in ureche si-ti ajunge in creier unde iti descarca decibeli intregi de cacat auditiv,un fel de urechelnita muzicala,bagandu-te astfel intr-o stare de transa din care nu mai poti iesi decat daca maltratezi o pisica.
Sa ne apucam sa mancam cacat despre stilul lor vestimentar.
Dupa cum am vazut mai sus,tricouri roz si dungi.In general mie-mi plac dungile,la fel si tricourile roz.Dar nu in exces.
Presupun insa ca atunci cand mergi pe strada si vezi astfel de « cutiute ...fara creier » te-apuca un fel de borf care-ti inunda toate simturile si simti o nevoie acuta sa-ti lovesti iubitu-n coaie pentru ca mai apoi el sa te arunce in fata masinii si sa mori din dragoste.
In afara de tricouri roz si muuulte dungi,eu am mai observat si tenesii.Niciodata adidasi,niciodata scheitari,ghete,slapi,gumari sau cizme de cauciuc.Nu stiu sa va spun de ce,geniul meu e doar creator si nu stiu sa-mi folosesc puterile magice pentru a ghici gandurile oamenilor.Inca.
In rest nu prea am stat sa ma uit.
Aaaaa,coafurile.Pe astea bineinteles c-am stat sa le observ cu atentie si indeaproape ori de cate ori am avut ocazia,adica in fata mea la magazin,langa mine in maxi taxi(ceea ce ma face sa vreau sa vb dp miros,in general),pe strada la semafor sau fata-n fata cu mine in carciuma,cafenea sau bar.Dupa cum observati,sunt cam peste tot.
Am observat ca la baza se folosesc aceleasi miscari pe care le foloseste tata cand vrea sa planteze un ghiveci cu muscate.Se ia mult pamant/gel si se-arunca in recipientul gol,acesta urmand sa fie umplut pana la refuz sau pana cand incepe sa straluceasca/se toarna pe recipientul/capul gol,acesta urmand sa straluceasca.Apoi se stabileste forma.In cazul tatei,bineinteles rotunda sau patrata,in cazul lor,bineinteles ascutita,intinsa pe toata fata sau extrem de inegala.Se fixeaza cu ingrasamant si se scoate pe pervazul geamului.Se fixeaza cu fixativ si se scoate la plimbare pe strazi.
Mentionez ca tata primeste laude pentru muscatele lui.
Si muzica.Mie imi place muzica,n-as putea trai fara muzica,sunt dependenta,sunt sclava si ce mai vreti voi.Numai ca muzica mea are versuri,ritm care se mai schimba din cand in cand,si nu devine plictisitoare dupa primele 3 note.Muzica mea exprima ceva.Tendinte sinucigase,dragoste,vene taiate,durere,fericire sau constipatie.Orice.Muzica aia in schimb ma face sa vreau sa ma sinucid.Acuma inteleg de ce se asculta doar in cluburi.Probabil acolo se tin ritualuri satanice unde dracii se sodomizeaza intre ei si apoi trag pe nas praf de gel de par.Nu ca n-am intrat niciodata intr-un club.
Bineinteles ca este vorba despre generatia « adolescentii molestati de Michael Jackson-10 ani mai tarziu,care au facut secret crush pentru el ».Inca nu stiu sistemul de trecere prin timp si spatiu pe care l-au folosit ca s-ajunga in Galati,Romania,dar imaginatia mea imi zice ca fraierii au sapat o groapa vrand s-ajunga-n China,fiindca asa au vazut ca face Bugs Bunny in cutia de unde ei se alimenteaza cu Forta.
Inca n-am aflat motivu ‘ pentru care « cutiutele muzicale fara creier » au vrut s-ajunga in China in the first place,da’ promit sa ma chinui sa aflu.
Daca la hipioti am intrat in mood ascultand E.M.I.L,la astia nu vreau sa-mi asum niciun risc.De obicei nu cred in hipnoza si lobotomii,dar cred in stari suicidale provocate de un furtun care-ti intra in ureche si-ti ajunge in creier unde iti descarca decibeli intregi de cacat auditiv,un fel de urechelnita muzicala,bagandu-te astfel intr-o stare de transa din care nu mai poti iesi decat daca maltratezi o pisica.
Sa ne apucam sa mancam cacat despre stilul lor vestimentar.
Dupa cum am vazut mai sus,tricouri roz si dungi.In general mie-mi plac dungile,la fel si tricourile roz.Dar nu in exces.
Presupun insa ca atunci cand mergi pe strada si vezi astfel de « cutiute ...fara creier » te-apuca un fel de borf care-ti inunda toate simturile si simti o nevoie acuta sa-ti lovesti iubitu-n coaie pentru ca mai apoi el sa te arunce in fata masinii si sa mori din dragoste.
In afara de tricouri roz si muuulte dungi,eu am mai observat si tenesii.Niciodata adidasi,niciodata scheitari,ghete,slapi,gumari sau cizme de cauciuc.Nu stiu sa va spun de ce,geniul meu e doar creator si nu stiu sa-mi folosesc puterile magice pentru a ghici gandurile oamenilor.Inca.
In rest nu prea am stat sa ma uit.
Aaaaa,coafurile.Pe astea bineinteles c-am stat sa le observ cu atentie si indeaproape ori de cate ori am avut ocazia,adica in fata mea la magazin,langa mine in maxi taxi(ceea ce ma face sa vreau sa vb dp miros,in general),pe strada la semafor sau fata-n fata cu mine in carciuma,cafenea sau bar.Dupa cum observati,sunt cam peste tot.
Am observat ca la baza se folosesc aceleasi miscari pe care le foloseste tata cand vrea sa planteze un ghiveci cu muscate.Se ia mult pamant/gel si se-arunca in recipientul gol,acesta urmand sa fie umplut pana la refuz sau pana cand incepe sa straluceasca/se toarna pe recipientul/capul gol,acesta urmand sa straluceasca.Apoi se stabileste forma.In cazul tatei,bineinteles rotunda sau patrata,in cazul lor,bineinteles ascutita,intinsa pe toata fata sau extrem de inegala.Se fixeaza cu ingrasamant si se scoate pe pervazul geamului.Se fixeaza cu fixativ si se scoate la plimbare pe strazi.
Mentionez ca tata primeste laude pentru muscatele lui.
Si muzica.Mie imi place muzica,n-as putea trai fara muzica,sunt dependenta,sunt sclava si ce mai vreti voi.Numai ca muzica mea are versuri,ritm care se mai schimba din cand in cand,si nu devine plictisitoare dupa primele 3 note.Muzica mea exprima ceva.Tendinte sinucigase,dragoste,vene taiate,durere,fericire sau constipatie.Orice.Muzica aia in schimb ma face sa vreau sa ma sinucid.Acuma inteleg de ce se asculta doar in cluburi.Probabil acolo se tin ritualuri satanice unde dracii se sodomizeaza intre ei si apoi trag pe nas praf de gel de par.Nu ca n-am intrat niciodata intr-un club.
marți, 28 august 2007
Happy,Hippie-cartof,cartoafa
Am fost rugata sa fac un articol Flower-Power.Si cum sunt foarte usor de influentat si ma conformez imediat la cerintele celorlalti,o sa fac un articol Flower-Power.
Mai intai sa definim termenul « Flower-Power ».Este o specie de trend aparut undeva prin anii ’70 presupun,caracteristic persoanelor fumatoare de joint-uri si adepte ale vestimentatiei mai mult decat vagante,deci extravagante,dar nu in sensul porno.
Ei se mai numesc si hipioti.
Ca sa intru in mood,ascult E.M.I.L.
“Afara-i cald,totul e minunat,
Ma uit la ei,zambeste sub copac ».
Sa intelegem de-aici ca-conditiile meteorologice influenteaza in mod direct starea de spirit a unui astfel de specimen,numit mai sus « hipiot »,specimenul fiind foarte fericit,chestie care-l face sa zambeste.
« Printre ei este si-o ea,
Cu rochita lunga si flori in par »
Minunat.Personajul feminin nu intarzie sa apara.Ca de obicei abstractizata sub pronumele « ea »,nu se specifica exact ce face,dar reiese din context ca zambeste si ea.
« De o muzica divina,
Ca si ei,pluteste in vazduh usor ».
De o muzica divina presupun ca sunt toti inspirati sa se faca high planuind un atac cu bombe si chibrituri pe sub rochita lunga a tovarasei hipioate.In tot acest timp,ei pluteste si zambeste in vazduh usor.
« Nu pot,nu pot,nu pot, nu pot
Nu pot ,nu pot sa cred
Ca tu gandesti asa urat »
« Nu pot »,de 6 ori.Asta ma duce cu gandul la o profunda dezamagire,generalizata se pare,referitoare la cat de urat gandesc eu.Eu,in cazul asta cuprinzandu-ne pe Toti.Asta probabil inseamna ca hipiotii au numai ganduri frumoase,pe care noi nu putem,nu putem,nu putem,nu putem,nu putem,nu putem sa le intelegem.
« Eu stiu c-as vrea sa vad mereu
Doar oameni fericiti »
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.
« As vrea sa merg pe strazi
Si sa admir copacii infloriti »
Aicea se cam contrazice hipiotu’.Sa ne gandim cumva ca vrea sa fumeze si in acelasi timp sa aiba plamanii sanatosi,un fel de « having your joint and smoking it too »,un fel de « cu p**a-n c*r si cu sufletu-n Rai » ?
« Tin berea rece la nisip
Sa se-ncalzeasca si ea un pic ».
Puteri supranaturale.De unde stie el ca berii ii e frig ?
Plus de asta,ma gandesc ca scopul unei beri e sa ramana rece,prin urmare hipiotul greseste gandindu-se ca-i face un bine,berea astfel suparandu-se pe el si provocandu-i o voma ingrozitoare in aceeasi gaura din nisip care foloseste drept termos.
« Eu nu vreau bani nu vreau nimic
Vreau doar amorul implinit ».
Aicea deja vad durere.Probabil psihologul i-a recomandat sa faca rost de-o viata si sa nu mai enerveze berile,motiv pentru care « specimenul » s-a ofticat si si-a bagat p**a in Banca Romaneasca si-n fondu’ monetar,vrand astfel sa-si satisfaca orgoliul ranit.Se gandeste sa provoace o revolta.Prin urmare,se vor aseza cu totii sub un copac inflorit si vor fuma.
« Te iubesc,te iubesc,si acum cand nu mai esti
Simt ca totul s-a sfarsit,la fel ca in povesti »
Gresit,in povesti toate end-urile sunt happy.Avand in vedere ca te referi la o pisica,draga hipiotule,te-nteleg c-o iubesti.Nu stiu de ce,dar te-nteleg.Dar daca tot a murit,iti recomand o lopata.
Asa se explica si aversiunea mea fata de pisici.
Multumesc.
Mai intai sa definim termenul « Flower-Power ».Este o specie de trend aparut undeva prin anii ’70 presupun,caracteristic persoanelor fumatoare de joint-uri si adepte ale vestimentatiei mai mult decat vagante,deci extravagante,dar nu in sensul porno.
Ei se mai numesc si hipioti.
Ca sa intru in mood,ascult E.M.I.L.
“Afara-i cald,totul e minunat,
Ma uit la ei,zambeste sub copac ».
Sa intelegem de-aici ca-conditiile meteorologice influenteaza in mod direct starea de spirit a unui astfel de specimen,numit mai sus « hipiot »,specimenul fiind foarte fericit,chestie care-l face sa zambeste.
« Printre ei este si-o ea,
Cu rochita lunga si flori in par »
Minunat.Personajul feminin nu intarzie sa apara.Ca de obicei abstractizata sub pronumele « ea »,nu se specifica exact ce face,dar reiese din context ca zambeste si ea.
« De o muzica divina,
Ca si ei,pluteste in vazduh usor ».
De o muzica divina presupun ca sunt toti inspirati sa se faca high planuind un atac cu bombe si chibrituri pe sub rochita lunga a tovarasei hipioate.In tot acest timp,ei pluteste si zambeste in vazduh usor.
« Nu pot,nu pot,nu pot, nu pot
Nu pot ,nu pot sa cred
Ca tu gandesti asa urat »
« Nu pot »,de 6 ori.Asta ma duce cu gandul la o profunda dezamagire,generalizata se pare,referitoare la cat de urat gandesc eu.Eu,in cazul asta cuprinzandu-ne pe Toti.Asta probabil inseamna ca hipiotii au numai ganduri frumoase,pe care noi nu putem,nu putem,nu putem,nu putem,nu putem,nu putem sa le intelegem.
« Eu stiu c-as vrea sa vad mereu
Doar oameni fericiti »
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.
« As vrea sa merg pe strazi
Si sa admir copacii infloriti »
Aicea se cam contrazice hipiotu’.Sa ne gandim cumva ca vrea sa fumeze si in acelasi timp sa aiba plamanii sanatosi,un fel de « having your joint and smoking it too »,un fel de « cu p**a-n c*r si cu sufletu-n Rai » ?
« Tin berea rece la nisip
Sa se-ncalzeasca si ea un pic ».
Puteri supranaturale.De unde stie el ca berii ii e frig ?
Plus de asta,ma gandesc ca scopul unei beri e sa ramana rece,prin urmare hipiotul greseste gandindu-se ca-i face un bine,berea astfel suparandu-se pe el si provocandu-i o voma ingrozitoare in aceeasi gaura din nisip care foloseste drept termos.
« Eu nu vreau bani nu vreau nimic
Vreau doar amorul implinit ».
Aicea deja vad durere.Probabil psihologul i-a recomandat sa faca rost de-o viata si sa nu mai enerveze berile,motiv pentru care « specimenul » s-a ofticat si si-a bagat p**a in Banca Romaneasca si-n fondu’ monetar,vrand astfel sa-si satisfaca orgoliul ranit.Se gandeste sa provoace o revolta.Prin urmare,se vor aseza cu totii sub un copac inflorit si vor fuma.
« Te iubesc,te iubesc,si acum cand nu mai esti
Simt ca totul s-a sfarsit,la fel ca in povesti »
Gresit,in povesti toate end-urile sunt happy.Avand in vedere ca te referi la o pisica,draga hipiotule,te-nteleg c-o iubesti.Nu stiu de ce,dar te-nteleg.Dar daca tot a murit,iti recomand o lopata.
Asa se explica si aversiunea mea fata de pisici.
Multumesc.
duminică, 19 august 2007
Narcoleptic
Ma intreb daca esti fericita acum.
Iubita mea din bucati de plastic,de piele imprastiata,de bunatate arsa.
Ma intreb daca esti singura acum.
Cu picioarele intinse pe scaun,cu mainile sub cap,visand pantofi de ceara asortati la ciorapi.
Ma intreb daca esti colorata acum.
Cu buclele maronii prinse la spate,cu trusa de farduri in poala,turceste aranjata.
Ma intreb daca ti-e cald.
Aici sunt peste 2000 de grade Celsius si ploua cu diamante din nori de hartie.Pe jos sunt balti de umbre rosii si printre ramuri zboara luminite verzi,ametite.
Ma intreb daca stii ca azi s-au facut 2 saptamani de cand nu ne-am mai vazut.
Eu stiu.Stiu fiecare minut,fiecare ora,fiecare zi.Stiu pentru ca toate m-au durut.
E atat de rau sa traiesti cand creierul tau iubeste o himera.
E atat de rau sa nu-ti mai aud tocurile pe hol dimineata.
E atat de rau si-atat.
Si daca esti prin imprejurimi,suna-ma.
Daca o sa fii pe-aproape,anunta-ma.O sa-ti trimit caleasca mea de ganduri sa te ia,cu valeti din boabe de struguri,cu scaune din sange inchegat.
Si daca esti prin imprejurimi,trezeste-ma.
O sa-mi deschid ochii stupid,convulsiv,o sa te-ating stupid,convulsiv,o sa te tin frenetic,stupid,convulsiv,himera de ceara.
Si azi Te-am pierdut,iubita mea din bucati de plastic,de piele imprastiata,de bunatate arsa.
Tu esti Eu.
Iubita mea din bucati de plastic,de piele imprastiata,de bunatate arsa.
Ma intreb daca esti singura acum.
Cu picioarele intinse pe scaun,cu mainile sub cap,visand pantofi de ceara asortati la ciorapi.
Ma intreb daca esti colorata acum.
Cu buclele maronii prinse la spate,cu trusa de farduri in poala,turceste aranjata.
Ma intreb daca ti-e cald.
Aici sunt peste 2000 de grade Celsius si ploua cu diamante din nori de hartie.Pe jos sunt balti de umbre rosii si printre ramuri zboara luminite verzi,ametite.
Ma intreb daca stii ca azi s-au facut 2 saptamani de cand nu ne-am mai vazut.
Eu stiu.Stiu fiecare minut,fiecare ora,fiecare zi.Stiu pentru ca toate m-au durut.
E atat de rau sa traiesti cand creierul tau iubeste o himera.
E atat de rau sa nu-ti mai aud tocurile pe hol dimineata.
E atat de rau si-atat.
Si daca esti prin imprejurimi,suna-ma.
Daca o sa fii pe-aproape,anunta-ma.O sa-ti trimit caleasca mea de ganduri sa te ia,cu valeti din boabe de struguri,cu scaune din sange inchegat.
Si daca esti prin imprejurimi,trezeste-ma.
O sa-mi deschid ochii stupid,convulsiv,o sa te-ating stupid,convulsiv,o sa te tin frenetic,stupid,convulsiv,himera de ceara.
Si azi Te-am pierdut,iubita mea din bucati de plastic,de piele imprastiata,de bunatate arsa.
Tu esti Eu.
sâmbătă, 28 iulie 2007
Acadele tari
Zaharul si dintii nu sunt intotdeauna cele mai bune prietene, dar desi sunt foarte daunatoare, papilele gustative sunt exaltate, usor de pacalit, usor de viciat... Sunt copilul mereu copil care isi intoarce fata spre soare atunci cand nu mai are motiv de zambit. Ma intorc spre soare chiar si atunci cand nu mai este. Iar de ma ratacesc si sunt putin ametit de aer pur, miresme usoare de iarba usor uda, ma intind cuprins de vise amorfe, fara durata scapate din animalica dorinta de libertate. Ma uit mereu spre cer cand pot; ma uit cand sunt nori, ma uit cand sunt stele, ma uit si la soare, dar si la luna.
Sunt un zombie care isi cauta noua victima disperata, confuza si foarte tematoare de necunoscut. Cu totii spun ca ne temem de ceea ce nu cunoastem, dar nu pot spune ca este acelasi lucru care ma conduce la ura. Urasc tiganii, nu pentru ca ar fii maro, ca de negru nici nu se poate pune vorba, pentru ca urasc si profita, fura si inseala. Unde te uiti vezi un maroniu.
Ar trebui sa ma opresc sa nu credeti cumva ca sunt rasist, dar ca sa va lamuresc: urasc doar tiganii si atat. Poate si pe tine! Ramane doar de vazut...
Sunt un zombie care isi cauta noua victima disperata, confuza si foarte tematoare de necunoscut. Cu totii spun ca ne temem de ceea ce nu cunoastem, dar nu pot spune ca este acelasi lucru care ma conduce la ura. Urasc tiganii, nu pentru ca ar fii maro, ca de negru nici nu se poate pune vorba, pentru ca urasc si profita, fura si inseala. Unde te uiti vezi un maroniu.
Ar trebui sa ma opresc sa nu credeti cumva ca sunt rasist, dar ca sa va lamuresc: urasc doar tiganii si atat. Poate si pe tine! Ramane doar de vazut...
sâmbătă, 14 iulie 2007
Oda pentr-o curva
Esti acolo?Stiu ca esti,te-am vazut cum te-ai furisat mai devreme pe intuneric.Ma ateptam sa fi sunat inainte sa apari acasain starea asta,nici nu stiu de ce te mai suport.Aveai iar paru valvoi si privirea aia de animal in calduri,gata sa frece tot ce prinde-n cale.De-asta m-am si prefacut ca dorm,nu prea te plac asa..valvoi si-n calduri.Da,da,stiu c-au fost alea doua dati cand ti-am zis ca-mi place si alea alea...da te-am mintit si stii ca ultima data m-am prefacut.E ciudat cum persoanele pe care le iubesti sunt cel mai usor de mintit,da sa stii ca n-am remuscari.Meriti sa te mint.Si lasa-ma cu flooooori,si bomboane si vorbe dulci,stim amandoi ca de mult prefer tigarile.Tigari inainte de futai,tigari dupa futai.Poate si in acelasi timp cu futaiu.Ei,hai acuma nu-mi spune sa vorbesc frumos ca stii ca ma enerveaza cand faci asta.Eu vorbesc frumos in plm.Ce,tu traiesti cenzurat ?Tu te futi cenzurat ?Iesi din fata mea,sau iti calc iar pe maini.Apropo,ar trebui sa le speli,si nu numai atat,puti !
Ma-ntrebi de ce sunt rea ?
Dar nu sunt rea,sunt doar curva de care te-ai indragostit.Sau sunt curva doar cand esti treaz ?Ma iubesti numai noaptea.
Stii ce ma gandeam intr-o seara ?Normal ca nu.Stai sa-ti zic.
Ma gandeam sa ne incuiem in casa 2 saptamani numai cu un pachet de tigari si 3 prezervative.Sa vedem care din noi rezista fara tigari si care rezista fara sa se futa.Mie-mi place ideea,mm,ce zici ?
Aaaaa,nu-ti place.Nu stiu nici de ce ma mai surprinde.Ar trebui sa te mai uiti la tine din cand in cand.Si dup-aia la mine si dup-aia la noi doi.
Cum adica,cu ce-am ales,cu aia raman ? Mi se pare normal.Sper sa-ti dai seama ca si tu m-ai ales pe mine nu demult.Dar nu te mai gandi la asta acum,ridica fermoaru la slit.Eu imi ridic picioarele pe pereti si te-astept sa vii sa faci acelasi lucru,dup-aia sa sarim in pat si sa ne batem cu perne.Ei hai ca nu-s romantica.Sau ma rog...
Auzi,da oare de ce am senzatia ca de fiecare data cand te uiti la mine,te uiti de fapt prin mine ?...Nu in mine,prin mine.Te uiti ca dracu la mine in ultimu timp .Nu te mai amuz ?Te amuz,dar te plictisesc ?Pun prea multe intrebari ?Nu-ti mai place cum imi sta bluza asta pe mine ?Nu prea-mi pasa.
.....
Ai venit ?Pleci iar ?
La naiba,chiar pun prea multe intrebari.
Auzi,de ce nu-mi scrii si mie un cantec ?Sa scrii acolo toate motivele pentru care ma iubesti.Hai,te rog...Ar iesi chiar ma-sa.Dup-aia daca vrei iti multumesc,si fac sex cu tine.Fa-mi o oda...Oda mea.Oda pentru Cati.Oda pentr-o curva.
Ma-ntrebi de ce sunt rea ?
Dar nu sunt rea,sunt doar curva de care te-ai indragostit.Sau sunt curva doar cand esti treaz ?Ma iubesti numai noaptea.
Stii ce ma gandeam intr-o seara ?Normal ca nu.Stai sa-ti zic.
Ma gandeam sa ne incuiem in casa 2 saptamani numai cu un pachet de tigari si 3 prezervative.Sa vedem care din noi rezista fara tigari si care rezista fara sa se futa.Mie-mi place ideea,mm,ce zici ?
Aaaaa,nu-ti place.Nu stiu nici de ce ma mai surprinde.Ar trebui sa te mai uiti la tine din cand in cand.Si dup-aia la mine si dup-aia la noi doi.
Cum adica,cu ce-am ales,cu aia raman ? Mi se pare normal.Sper sa-ti dai seama ca si tu m-ai ales pe mine nu demult.Dar nu te mai gandi la asta acum,ridica fermoaru la slit.Eu imi ridic picioarele pe pereti si te-astept sa vii sa faci acelasi lucru,dup-aia sa sarim in pat si sa ne batem cu perne.Ei hai ca nu-s romantica.Sau ma rog...
Auzi,da oare de ce am senzatia ca de fiecare data cand te uiti la mine,te uiti de fapt prin mine ?...Nu in mine,prin mine.Te uiti ca dracu la mine in ultimu timp .Nu te mai amuz ?Te amuz,dar te plictisesc ?Pun prea multe intrebari ?Nu-ti mai place cum imi sta bluza asta pe mine ?Nu prea-mi pasa.
.....
Ai venit ?Pleci iar ?
La naiba,chiar pun prea multe intrebari.
Auzi,de ce nu-mi scrii si mie un cantec ?Sa scrii acolo toate motivele pentru care ma iubesti.Hai,te rog...Ar iesi chiar ma-sa.Dup-aia daca vrei iti multumesc,si fac sex cu tine.Fa-mi o oda...Oda mea.Oda pentru Cati.Oda pentr-o curva.
Antimaterie
Pe usa este frigiderul sprijinit de cascada viselor desartaciunii care nu se mai lasa prinsa intr-un pahar.
Dupa colt, o echipa de scafandrii amatori prindeau muste cu o caldare curuita, care, fara dar si poate, era furata de la dusul meu improvizat.
Dupa colt, o echipa de scafandrii amatori prindeau muste cu o caldare curuita, care, fara dar si poate, era furata de la dusul meu improvizat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)