Imi dau palaria jos de pe cap,ma-nclin si arunc o ultima privire catre publicul extaziat ce nu inceteaza in ovatiuni,in aplauze..Fetele lor imi par sincere si expresiile lor imi onoreaza prestatia din seara asta.Stiu c-am fost minunat.
Le intorc spatele plin de profesionalism si ma retrag catre spatele cortinei,catre culise,catre cabina mea de schimb.Femeia de serviciu ma felicita cand intru si-mi arata tigarile in coltul mesei.Ma roaga,daca pot,sa nu mai fumez inauntru,zice ca e bolnava cu plamanii si pufaitul meu ii face rau..Ma rog.Imi aprind tigara si merg cu ea in mana spre iesirea din teatru.Aici imi vad spectatorii impresionati urcandu-se in masinile lor minimaliste si elegante,pornind probabil catre casele lor,sau poate spre selectele restaurante din oras.Trec pe langa toata multimea asta si pe langa forfotele ei si pornesc usor spre apartamentul ei..Stiu ca acolo va fi cineva care ma asteapta,dincolo de scena,dincolo de culise.In drumul ei trec prin stradute inguste,iluminate slab de stalpii vechi,pe langa blocuri adormite,pe langa carciumi zgomotoase pline de petrecareti pestriti si pe langa vechiul parc din centrul orasului,care acum e transformat in mall cu cinematograf si magaine de haine.Ignor linistea crunta care ma inconjoara si frigul care ma gadila pe la urechi,gandindu-ma ca are sa ma incalzeasca ea cu glasul ei dulce si cu o cafea fierbinte,servita la impecabil.
Deja am ajuns pe la jumatea drumului,si incep sa ma entuziasmez din ce in ce mai tare..Doamne cat imi lipseste s-o vad!Cat de dor mi-a fost de ea..de mainile ei,de privirea ei galesa si de rasul ei ironic..
Toate locurile prin care am trecut azi mi-au amintit de ea,de plimbarile noastre lungi ..de iesirile noastre cu prietenii la terasa si de certurile noastre naive si aprigi de la inceputul relatiei noastre.
Abia astept s-ajung la ea sa-i spun de succesul pe care l-am avut in seara asta.Stie cat m-am chinuit pentru rolul asta..Mai am putin si ajung.Deja ii vad blocul,inca doi metri si pot sa-i vad apartamentul ..Vad lumina la fereastra din dormitor.Sigur sta treaza,asteptandu-ma.Ma apropii din ce in ce mai mult,ma emotionez groaznic si ma gandesc cata lipsa de consideratie din partea mea,nici macar o floare sa nu-i aduc..Dupa atata timp;mai fac doi pasi si vad lumina din dormitor stingandu-se.
Am ajung in fata scarii,dar ma simt ciudat,am un sentiment ce seamana cu o premonitie .Imi apasa pieptul si aproape ca nu pot respira..Probabil am doar emotii..Oare ce sa-i spun prima data cand o vad?Oare si ea e la fel de nelinistita sa ma vada?Da,pariez ca si ea are emotii,la fel ca mine..Dar sa-mi fac curaj.Imi aprind o tigara,poate imi calmez nelinistea asta ce deja a inceput sa ma ameteasca..
Doamne,cate emotii..
Privesc atent care intrarea in scara blocului unde mi-au atras atentia doua voci..Una de femeie si alta de barbat.Aproape ca aud ce isi spun unul altuia...Da,aud vorbe dulci,de alint.Ce fericiti sunt si ei,si ce fericiti vom fi si noi,iubito..
Le vad umbrele cum ii preceda in a cobori scarile si ridicandu-ma in picioare sa-mi trag sufletul,o vad pe Ea...O frumusete covarsitoare,o uimire totala se asaza din senin pe chipul ei vazandu-ma,iar eu..eu raman mut,si orb si surd.Corpu-mi o ia razna,incep sa tremur,sa plang..O vad pe ea deasupra trupului meu plangand uimita si pe barbatul de langa ea spunand.."Il cunosti,iubito?"
Patrund din nou pe strazile intunecoase ,din nou spre centrul orasului,din nou spre teatru.
Corpul mi-e secat de orice senzatie,nu-mi mai e frica de intuneric,nici de liniste,nu ma deranjeaza prezenta oamenilor pe strada care trec neatenti pe langa mine.Ei nu ma vad,caci pentru ei nu mai exist,iar lumea lor pentru mine,la fel..
Imi dau seama spre dimineata,cand nu mai pot simti mirosul de roua, ca asta a fost ultimul meu act.Actul Suprem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu