sâmbătă, 6 octombrie 2007

Curvele de voi,refugiul de mine.


Nu dau vina pe tine ca-ti mai petreceai din cand in cand dup-amiaza intre coapsele mele.Nu te condamn pentru orele pe care ni le-am furat unul altuia atatea zile la rand,nici de rasuflarile pe care ti le-am dat sa le-ncalzesti atatea tigari la rand. Iti placea sa probezi atitudinea mea,sa vezi daca-ti vine.Si cu nasul rotund si rosu si cu parul cret si verde si cu ochii imposibil de albastri o faceai pe clovnul ascuns in frustrarile mele subtile. Timpul se dilata,se fierbea in ceata electronica a atmosferei dintre noi doi,ne furam unul pe altul intinsi pe cearceafurile primavaratice.Ploi si grindina vedeam intamplandu-se pe geamul de deasupra cerului.Te hraneam cu reviste de moda umplute cu pere malaiete,iti dictam frici si fericiri cu lingurita de argint,iar tu mancai cu cele mai impecabile maniere.
Putin mi-a trebuit sa aflu ca nu-ti placeau.
Iti comparai circumferinta gandurilor cu ale mele si mereu risipeai farmecul tacerii cu o clipire sugestiva.Ochi mai goi decat ai tai n-am mai vazut.Nici cerul nu arata atat de sters si lacom de vieti fragile precum ochii tai.Aspirator de vise verzi,ochii tai albastri. Ca un geam de sticla antiglont gesturile tale nu se afectau in pumnii mei flasci si cazuti.Erai capabil sa respingi pana si cea mai inocenta dintre porniri,si jocurile infantile se risipeau din clipa cand ma strangeai intinsa intre perne. N-ai avut puterea, nici slabiciunea sa-mi recunosti in fata ca nu stii cum e sa traiesti fara rastignirile tale dulci si periodice de inchipuiri invelite-n piele si nume de fete ,m-ai catalogat drept victima.
Astept acum.Astept sa treaca zilele intre doua vise ,sa se evapore orice urma de fum amar pe care ai fi putut-o lasa impregnata in temperamentul meu transparent.Astept sa-mi arati cum se arunca la gunoi viscere intregi de sentimente si dureri.Si sa-mi explici cum si cat de slaba sunt.
N-am fost decat refugiu intr-o gara unde toti calatorii au ales sa mearga cu avionul.N-am fost decat pala de vant intr-un loc unde soarele ardea prea puternic.N-am fost decat sinucidere printre bolnavii de cancer,spanzurat printre impuscati si n-am facut decat sa aproape iubesc sentimentul de abandon pe care mi-l ofereai pe tava in fiecare clipa.Abandon sec,surd,amar si aspru.

Eu sunt aici.

Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.
Vorbeste.

Un comentariu:

Anonim spunea...

scrii foarte bine... talent! ;) n`am reusit sa le citesc pe toate... dar mi`ai rapit ceva timp. Interesting!