Ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

In fata casei era ceata.
Ea se uita dezorientata,clatinandu-se,intrebandu-se,ca si cand asta ar fi fost prima data cand vede cladirea din caramizi maro,inconjurata de plopi goi,deshidratati si reci.Stalpii de lumina,pe de-o parte si de alta a intrarii principale asezati,incadrau ferestrele holului ingust si parca bantuit de singuratate si amintiri fade intr-un tablou pastelat, dar sobru.Ceata parca patrunse in culoarea vopselii usii,transformand-o intr-o bucata de panza fragila si stravezie, ce asteapta sa fie pictata din moment in moment si transformata intr-o opera de arta.
Domnisoara Albastra-Amaruie avea impresia ca intra intr-un univers paralel,neatins si nepatruns de tainele orasului intoxicat si in permanenta miscare de afara.
Cu ochii larg deschisi,de un verde sufocant si limpede si cu inima topaind de emotie in piept,deschise usa scartainda,intr-o miscare inceata si concentrata,ca si cand i-ar fi fost rusine de propria-i curiozitate.Dupa ce sunetul agasant si cotropitor al usii se opri,fata ramase dreapta si ametitor de demna in tocul usii pictandu-si amintirile vremurilor petrecute aici.Cu lumina odata aprinsa,se descoperira peretii albi,anosti si enervant de sinceri,se aratara vechile mobile acoperite,plangand sub cearceafurile mancate de molii lacome,incepura sa se auda voci si zgomote si plansete inabusite ale Cine-Stie-Cui,dintr-o vreme demult apusa.Fata isi descoperi suvitele blonde, de o perfecta simetrie cromatica cu ochii ei, suvite care-i acopereau gratios umerii si fruntea alba,usor incruntata, si obrajii rosii, ce complementau subtil o pereche de buze mov si infrigurate,tremurande de emotie si timp.Micul ei gest lua amploare,trezind din ameteala miile de particule de praf instalate comod pe peretii grosi din caramida ai interiorului casei.Copila,imbracata intr-un maro complementar,arunca o privire curioasa si lunga imprejurul ei,si cu degetele-i reci si lungi,atinse usor vopseaua razuita de pe pereti.Deodata parca tot universul ei prinse din nou contururi.Culoarea pardoselii isi reinviase purpuriul,atat de iubit de mama fetei,peretii redevenira bej,mobilele se dezbracara de molii si subrezeala si-si luara demne locurile ,fiecare unde trebuie.Fereastra se acoperi rusinos cu perdeaua alba brodata,iar cartile formara din nou siruri ordonate,de la cea mai mica la cea mai mare,pe rafturile ce miroseau a proaspat vopsite din nou.
Admirandu-si gusturile decorative ale infantei,Domnisoara se aseza pe scaunul scartaind din fata biroului si-si aprinse contemplativ o tigara.Dintr-o data,intrerupta din valvataia gandurilor,o lacrima i se prelinse pe obrazul palid,infasurat delicat intr-o unda de finete parca de portelan.Lacrimile insa,nu erau nimic nou pentru ea.Gratios asezata pe scaunul ei preferat,asista nelinistita la filmul propriei adolescente.In acea camera a timpului,peretii incepura sa se descompuna,si ea auzea acest lucru cu fiecare secunda ce trecea.Aerul incepu sa se incarce de cuvinte grele,apasatoare,de mirosuri distincte,permanente sau periodice si de imagini incetosate ale prezentelor ce acum mult timp,facusera parte din prezentul ei.Nu indraznea sa se ridice,de teama propriei ei persoane,dar parca nici tintuita in acel sicriu nu voia sa ramana.Involuntar retraia clipele de mult moarte ale acelei perioade.Si focuri adanci rascoleau tot soiul de sentimente care nu-si mai aveau locul in pieptul Domnisoarei de mult timp.Nu putea decat sa inhaleze frenetic mult prea cunoscutul fum de tigara,miscandu-si sacadat mana si intredeschizandu-si buzele din cand in cand.Captiva si fara scapare isi lua in palme amintirile cele mai frumoase si se stinse odata cu ele,asteptand sa se ia prizoniera din nou,din nou,din nou,foarte curand.Trecutul trecea val dupa val peste ea,intunecand orice perspectiva asupra viitorului,iar prezentul lua proportii gigantice,apasand si sufocand-o pe delicata Domnisoara Abastra-Amaruie.
Se pierdu tacuta in propria durere.
Asteptand ce in veci n-avea sa vie.