M-aude cineva?Da?Buuuun,am legatura.Poate va-ntrebati de ce revin cu un post nou la atat de scurt timp dupa ultimul post.Si poate v-asteptati si la un raspuns,eventual motivat.
Deocamdata va spun ca imprejurarile m-au obligat sa fac asta.Imprejurari nefericite,as putea spune,chiar daca nu e de-ajuns.
Am fost si eu aseara afara,ca tot romanu' galatean.Mi-am luat hainele de strada,pantofii noi si zambetul de rigoare,sperand sa nu ploua,sa nu fie frig si sa nu ma enervez intre timp.Mai,pentru ceva vreme chiar a mers.Pana cand Dumnezeu S-a hotarat ca sunt prea fericita si ametita,si mi-a adus in cale niste...treburi.Patrupede.Bine,fie.Domnisoare.Galagioase,emotionate si probabil in calduri,roiau toate,in toate splendorile lor,in jurul unui baiat.Si cand spun "toate",ma refer la toate 4+multele kilograme de "oase grele" care atarnau pe ele cu o uimitoare gratie.
In prima faza,m-am gandit ca uneia dintre ele i-o fi placand de saracul baiat,asa ca restul,ca sa fie adevarate prietene,stau pe langa ei doi,nu cumva cineva sa se bage peste treaba de voia domnisoara sa-i iasa.Ca am inteles ca asa procedeaza o haita cand un membru e pe cale sa procreeze.Asa ca am stat linistita,chiar multumita,gandindu-ma ca o fi placut sa imparti acelasi creier cu cineva,uitandu-ma cu entuziasm la actiunea ce se desfasura inaintea ochilor mei.
Pentru cateva clipe,chiar mi-as fi dorit sa fiu in locul baiatului,sa ma iubeasca si pe mine asa multa lume in acelasi timp,dar am fost trezita din reverie imediat ce am observat ca se intampla ceva intre cele 4 sau mai multe membre haitei.Hm,imi concentrez toata atentia catre ele.
Nu auzeam exact ce spun cele mai multe din ele,asa ca nu pot decat sa-mi imaginez.
Si asta fac.Se pare ca saracul copil(care apropo se simtea extrem de flatat la vederea paradei de minus iq ce se desfasura in onoarea lui) deja se transformase intr-un fel de zeitate.In sensul ca indinencele,patrupedele erau atat de entuziasmate de prezenta lui intre ele,incat mi-e teama ca daca le sugeram asta,ar fi fost in stare sa-i ridice o statuie.Chestie pentru care ma urasc,apropo.
Si ajunsesera de-acuma sa se certe pentru o farama din atentia respectivului gratios domnisor.Am asistat surprinsa si cu un zambet multumit la spectacolul pe cat de rusinos,pe atat de amuzant din fata mea si cand am fost satula sa ma simt bine cu mine insami,m-am hotarat ca trebuie neaparat sa sarbatoresc treaba asta,asa ca mi-am bagat picioarele si m-am dus sa beau si sa vomit.
Ma gandesc,plina de recunostinta catre partea divina care s-a ocupat sa ma inzestreze cu uriasa cantitate de orgoliu,pasivitate si aroganta(da,la mine astea se masoara in kilograme),ca viata a fost chiar de treaba cu mine,in general.Te iubesc,viata.Scuzati-mi abstractizarea.
Si voua,ce sa va zic.Fiti asa in continuare,ca mie-mi place de voi.Ma distrati.V-as spune "Adio",dar mi-e teama ca mi-a fost demonstrat de mai multe ori ca de ce ti-e frica, nu poti scapa,asa ca "La revedere" o sa fie mai potrivit.La revedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu