Nu privi in urma.Nu vei face decat sa-ti amintesti greselile pe care le-ai facut si-ti va fi din ce in ce mai greu sa te privesti in oglinda.
Recunoaste ca esti slab si fii putin mai umil,niciodata nu strica.
Pastreaza-ti secretele pentru tine,ale tale si chiar ale altora.E pacat apoi sa nu mai poti avea incredere in tine.
Stiu ca pare foarte greu acum,dar vezi-ti de viata ta,altfel nu vei face decat sa fii confuz si lasat in urma de cei de care te-agati.Nimanui nu-i place s-o arda cu plangaciosi.
Fii fericit si zambeste cat poti de mult.
Invata,sa poti sa ajungi mare.
Ai grija de prietenii tai,chiar daca sunt 2 sau 100.Eu mi-as dori sa pot sa-i am si p-astia.
Daca n-ai prieteni,fa-ti.Sunt de mare ajutor.
La fel,invata sa fii prieten la randul tau.Fa cu altii ce ti-ar placea sa faca prietenii tai cu tine.Ofera si ceva la schimb.

Mi-e dor de tine.

Stii,timpul se poate da inapoi.De fapt,se da singur.
De fapt,problema cu timpul e ca nu se poate opri in loc.

Am invatat ca nu trebuie sa cauti atentie acolo unde n-ai dat.Si chiar daca ai fost atent,acolo ar fi trebuit sa te opresti.Uita-te la oamenii din jurul tau,observa-i si taci.
Nu vorbi decat daca esti indreptatit la parerea ta.
Nu judeca pe nimeni;asa cum tu esti atent la defectele altora si dispus sa le diseci,la fel esti si tu supus la critici si oricand poti sa cazi in ochii altora tocmai din cauza lipsei tale de judecata.
Daca chiar vrei sa analizezi pe cineva,analizeaza-te pe tine.
Gandeste de 2 ori inainte sa vorbesti,indiferent ce spui.Daca ai vorbit si ai ranit,te-ai pacalit pe tine.Cuvintele dor atunci cand le spui,dar apoi ard in constiinta.
Ai incredere in tine.
Fii responsabil cu tine si cu cei din jur.Nu rani pe nimeni degeaba,cu atat mai mult daca ai fost si tu ranit si stii cat doare.
Nu da vina pe ceilalti pentru greselile si esecurile tale.Nu te obliga nimeni sa fii asa cum esti.
Aminteste-ti cum erai cand erai copil.Cand erai naiv si nu stiai ce-nseamna bine si rau.Cand lumea din jur si ce spunea nu te interesa,si tot universul tau erau parintii tai.
Aminteste-ti cum erai inainte sa intri in cacat,aminteste-ti de frica ,e singura care te motiveaza sa nu-ti bati joc de tine.
Nu-ti face prieteni multi,vor fi prea multe voci impotriva la un moment dat.
Adu-ti aminte de Dumnezeu si de faptul ca nu e destul sa crezi.
Invata din greseli,dar numai din ale tale,asa capeti experienta si daca nu esti in stare sa nu repeti aceesi greseala,macar vei sti ce te-asteapta.
Fa-ti din constiinta ta cea mai buna prietena,altfel in va deveni cel mai urat dusman.N-o ignora,glasul ei te poate aduce la nebunie.
Nu fugi de raspundere,asuma-te pe tine tie insuti.Nu fugi de tine.Nu te minti.
Nu te grabi,timpul trece la fel fie ca iti place sau nu.Partea proasta e ca nu-l poti intoarce.
Nu lasa pe ceilalti sa-ti stie durerile,e o lume complicata afara,si vei parea vulnerabil,chiar daca legile naturii sunt altfel scrise.Fiecare iti interpreteaza personalitatea in functie de a lui,asa ca nu incerca sa semeni cu nimeni,multi oameni nu se suporta nici pe ei.
Nu chema pe nimeni sa-ti vada filmele,n-ai vrea sa ti le fure cineva.
Nu te chinui sa placi nimanui,daca nu suporti pe nimeni.
Fii sincer.Minciuna te imbolnaveste si nu exista antidot.

Au..cat timp a trecut.Si cate s-au intamplat..
A trecut,intr-adevar ceva timp in care s-au intamplat multe.Sunt doar cateva luni care acum imi par 5 minute ,dar care s-au scurs cu incetinitorul,de am impresia ca am trait 10 ani in 2 minute.

Stuck

Am ajuns si pana aici.
Sunt la un popas.In fata mea orizontul dispare incet,incet,semn ca mai am putin si il ajung din urma.Vad deja cum se naste si-mi creste viitorul,sub forma unor creste si vai,le vad scaldate intr-o lumina sangerie,ca de apus,cu susurul timid al unui parau verde-albastrui facandu-si loc printre pietre ,facandu-se auzit pana aici,in prezent.Stand aici,cu spatele la trecut,ma cuprinde o adiere fina,parfumata si oarecum obraznica.Ma inveleste curios in aroma ei si se coloreaza odata cu gandurile mele.Un curcubeu de intrebari,temeri,amintiri, si prea putine raspunsuri.Imi croieste,aroma asta,o rochie vie ,frumoasa si vaporoasa cu care imi imbraca sufletul ,atat de gol pana acum.As fi vrut sa-l fi putut imbraca singura,dar nu am gasit niciodata nimic sa i se potriveasca.
Ma cuibaresc sub un copac,aici,la popasul asta,si privesc inspre cer,unde apusul deja isi ia la revedere.Cu un "ne vedem maine" fugar,dispare la fel de rosu cum a venit,lasandu-ma singura,in fata unui cer pustiu si negru.Sclipiri mici de lumina i-au luat locul,sunt mii si mii acum si cred ca alearga atat de disparat pe cer incercand sa caute lumina dintre ele,pentru ca si ele sunt oarbe,la fel ca ochii care le privesc.
In jurul meu nimic nu mai fosneste.Nimic nu mai bazaie,nimic nu mai canta.
In linistea asta trebuie eu sa astept apusul de maine?



Stau aici de multa vreme.
Aici,sub copacul meu.Stau si privesc in clipele de trezie catre orizont.Imi privesc viitorul licarind in lumina apusului.Ii desenez crestele din ce in ce mai inalte cu degetele,il prind in causul palmei ,sau il acopar cu mainile.Asta e jocul meu.
Asta e prezentul meu.
Cu spatele la trecut,pe un drum uitat,singura,oarba si surda astept in fiecare zi.
Astept ziua cand am sa pot porni catre viitorul meu.

Baiguieli la 6 dimineata

E 6 dimineata.
Asta e ora la care azi imi incep ziua.
Deja mi-am baut cafeaua,mi-am facut revigorarea,am deschis calculatorul si acum astept.
Poate nu o fac in cel mai creativ mod,dar acum simt nevoia sa scriu ceva.
Ma tot cert de ceva vreme cu un gand.Am incercat de multe ori sa ajung la cauza tuturor problemelor mele si cred ca am facut oarecum progrese.Mi-am dat seama ca de cand ma stiu eu si pana acum am incercat sa fug de senzatia de singuratate.
Da,poate e un soc,dar nu suport sa fiu singura.Nici macar singura in casa.Nu stiu de ce,nu am avut parte de vreo copilarie disfunctionala,am avut o familie destul de ok,dar in fine.Unii oameni sunt predestinati sa aiba anumite probleme,indiferent de mediul in care traiesc.Mi-am dat seama ca Dumnezeu nu ne face niciun destin inainte sa ne trimita pe lume,el pur si simplu ne da la nastere un bagaj de probleme cu care trebuie sa ne descurcam pe parcursul vietii.Asa isi da El probabil seama cine merita raiul si cine nu.Cat despre iad..Ma gandesc ca e locul ala din mintea fiecaruia de unde apar toate problemele astea.
Mi-am dat seama ca pana la urma Dumnezeu ne-a dat creierul ca un fel de test..Sa vada daca ne descurcam zilnic cu el.
Nu stiu daca e cea mai buna interpretare a nemuririi sufletului ,a raiului si a iadului si toate chestiile de genul asta,dar asta e varianta cea mai logica pentru mine.Altfel nu reusesc sa inteleg de ce unii oameni au numai un gen de probleme tot timpul,pe cand altii par ca n-au deloc,sau in orice caz,se confrunta cu dileme mult mai putin complicate.Sunt sigura ca toata lumea a avut impresia cel putin o data in viata ca are anumite intrebari pe care altii nici macar nu se gandesc sa si le puna.
Si asta nici macar nu e partea cea mai proasta.Problema in toata problema asta cu problemele este ca,fiind singur in toata chinuiala asta,tot tingur trebuie sa te straduiesti sa iesi.Nimeni nu poate,oricat de mult ar incerca,sa se puna in locul tau,cu atat mai putin sa-ti dea vreun sfat cat de cat util.O chestie practica.Ceva ce sa faci,o incantatie,un cantecel,ceva sa te scoata din cacat.
Poate nu reusesc sa ma exprim destul de clar,asta pentru ca nu ma simt foarte coerenta la ora asta,desi ar trebui sa fiu.
Poate ca de fapt toti suntem singuri pe lumea asta,doar ca nu toti suferim de aceeasi boala.
Pentru mine cel putin,e foarte ciudat sa fiu in pielea mea.Sa ma gandesc tot timpul ca as putea pierde pe cineva drag ma sperie.
Oare mai sunt oameni ca si mine care au o boala de genul asta?
Sunt oare oameni carora le e frica de prea multa lume in viata lor,de exemplu?
Daca sunt,mi-ar placea sa-i cunosc.
Si mi-ar placea si mai mult sa cunosc oameni fara frica.Nu de ce li se poate intampla,dar de ei insisi.Mi-ar placea sa stiu pe cineva care se cunoaste atat de bine incat sa poata sa-si rezolve problemele anticipandu-le.
Pariez ca ar fi o chestie foarte interesanta.