Ma opreste si pe mine cineva?

Azi mi-am dat seama ca-chiar exista oameni pe o raza de 2 km,mai mult sau mai putin,carora le pasa de mine si ma iubesc.Nu sunt multi,nu sunt inalti,dar sunt geniali.

Cum mi-am dat seama ca-s geniali ?
Pai ma fac sa rad si sa ma activez,faringian,auditiv si motric vorbind fara sa se chinuie prea tare.Plus ca sunt genul de oameni care-mi lasa ultima tigara din pachetul de Kent fara sa se-astepte sa-i satisfac in vreun fel, la nivel fizic si/sau moral.Sunt oamenii care ma lasa sa-mi regizez macar pentru putin timp filmuletele sadice si uneori insultatoare care de obicei se deruleaza involuntar si agresiv la mine-n creier.
Au vorbe de ‘hai s-o facem pe Cati sa se simta bine azi’ tot timpul,fara ca eu sa le cer asta, si partea interesanta e ca le si spun, chiar si atunci cand sunt prea ‘ da-te-n cacat,spartule ‘ ca sa vreau sa le-aud.
Spun asta pentru ca in ultimul timp am invatat sa apreciez atunci cand cineva isi desprinde 5 minute din timpul sau pretios ca sa ma borfaie pe mine,si sunt fericita cand vad ca ei sunt fericiti ca eu sunt borfaita.
De asemenea,prietenii mei sunt geniali pentru ca de ziua mea scriu injuraturi pe felicitari, pentru ca-mi suporta replicile agasante si extenuate gramatical pe care le folosesc tot timpul si pe care stiu sigur ca as putea sa le schimb daca n-as fi asa de comoda, si pentru ca ma-nteleg atunci cand simt nevoia sa fumez doua tigari in acelasi timp.

Cum mi-am dat seama ca ma iubesc si le pasa de mine ?
Pentru ca in principiu sunt adorabila.

Am scris postul asta pentru ca sunt,in mod surprinzator,recunoscatoare si vreau sa stie toata lumea asta pentru ca mai apoi sa n-aiba nimeni cu ce sa-mi scoata ochii la capitolul « eu te iubesc si tu ..plm ».

De asemenea,ca sa nu-mi pierd din farmecul specific,as dori sa va dau dracu’ pe voi,vanzatoarele de varsta a treia de la farmacii si magazine care nu vrei sa-mi dati tigari la bucata si retete compensate pe motiv ca n-as avea 18 ani.Stiu ca incercati sa ma flatati spunandu-mi ca sunt mai mica decat par si probabil la 45 de ani o s-arat ca la 30,dar asta nu ma-mpiedica sa ma gandesc la faptul ca nu e tocmai dragut si indicat sa puneti intrebari idioate,mai ales cand sunt in sevraj pulmonar.

Si acuma imi doresc foarte tare sa pot sa-mi pun in ordine gandurile in asa fel incat sa pot sa va dau de inteles macar ca nu mai am chef si nici coordonare suficienta ca sa continui sa tastez ,dar sper ca imediat ce n-o sa mai apara nimic mai jos de ultimul rand,adica urmatorul sau ala care urmeaza dupa el o sa realizati singuri ca mi-am bagat picioarele-n el de post si am incetat sa mai gandesc productiv pentru inca 3,eventual 4 saptamani.

Si asta e urmatorul rand.