Constat pe zi ce trece ca mi-e din ce in ce mai greu sa ma integrez in orasul meu.
Pana acum am incercat asa:subiectivismul,obiectivismul,cu toata detasarea pe care o presupune si cam atat.Am reusit in principiu sa ma DEZ-integrez mai mult,oricat de ciudat ar suna asta.
Imi dau seama acum ca sunt imprastiata in mii de bucati nu din cauza ca nu am facut ce trebuia,dar din cauza ca am facut-o de-andoaselea.Am incercat sa-i inteleg pe ceilalti fara sa ma raportez la mine,pentru ca desi nu stiam,inca nu ma cunosteam destul de bine,si asta a insemnat sa indur multe amagiri si dezamagiri de-a lungul timpului.M-am gandit ca eu sunt reflectia generatiei mele in oglinda,ceea ce n-a facut decat sa ma depersonalizeze incetul cu incetul.Oamenii din jurul meu m-au influentat pe mine,si nu invers,cel putin in majoritatea timpului,si pot sa spun ca in proportie de 90 la suta defectele mele nu sunt nici macar ale mele,ci imprumutate si distorsionate in functie de situatiile in care am fost pusa.Mi-am dat seama ca ,in orasul meu cel putin,ceva lipseste ,ceva esential,mic dar important in ceea ce priveste mentalitatea in general.
Aici toti suntem dornici de schimbare,dar doar atata timp cat ea ne convine si o intelegem intr-o oarecare masura.
Aici cu totii vrem sa cunoastem cat mai multa lume,dar atunci cand altii vor sa ne cunoasca pe noi suntem surprinzator de rezervati,daca nu chiar ipocriti.Nu de multe ori mi s-a intamplat sa spun o minciuna despre un subiect total neimportant si irelevant doar de dragul de-a face pe plac interlocutorului,ca mai apoi sa-mi rezerv placerea de a-l critica pentru parerile lui,bineinteles in intimitatea cercului meu de prieteni.Normal ca si eu de multe ori am fost in ipostaza "interlocutorului",asta fiind si motivul care m-a determinat sa renunt la idealismul subiectivismului,nu de alta dar ajunsesem sa nu ma mai suport nici pe mine.
Am trecut apoi la obiectivism.Am incercat usurel sa ma detasez de restul luumii,sa incerc sa ma cunosc cate putin si am tratat colectivul ca pe un proiect personal la psihologie sau ceva.
Am stat deoparte,si m-am uitat pur si simplu la comportamentul celor din jurul meu,le-am studiat reactiile si raspunsurile la diferitele reactii ale celolralti.A fost destul de interesant,asta pana cand mi s-a facut oarecum scarba.La propriu.
Nu de ei,ci de mine.De fapt ,mint,de ei.Mi-am dat seama in destul de scurt timp ca tot anturajul meu se invartea in jurul a catorva idei foarte simple.Muzica,bineinteles,mierea care tine mustele pe aceeasi banda,obiceiurile sa zic cel putin extreme si normal,parerile generalizate.Nu-mi place de aia= Nu ne place de aia,cam asa ceva.Clar,daca aveai alta parere situatia se schimba in Nu-mi mai place de tine=Nu ne mai place de tine,un exemplu de solidaritate daca stau bine sa ma gandesc.Ceva bun in sfarsit.Pacat ca nu si productiv.
Discutiile ,care erau aceleasi sau ajungeau in acelasi punct,indiferent de la ce porneau;Indr-adevar nu erau niciodata plictisitoare,asta datorita ingeniozitatii cu care noi galatenii suntem inzestrati sa vorbim despre nimic dar sa parem ca vorbim despre ceva de fapt.Ne plac chestiile profunde si chiar le intelegem,ne place sa credem ca suntem altfel decat suntem de fapt,numai ca ramanem la a fi aceiasi pentru ca e greu sa schimbam raul in bine.Ne place foarte tare sa fim rai cu intentii bune.
Asta in general.
In particular,e mai greu.
Zic asta pentru ca aici sunt de analizat traume,dureri si angoase atat de personale si generale totodata,incat oricine incearca sa ajute in vreun fel la rezolvarea lor nu face decat sa le imprumute,si spun asta din experienta proprie.
Majoritatea ne-am nascut in familii daca nu model,cel putin decente din aproape toate punctele de vedere,numai ca pe parcurs ceva s-a stricat.Fiecare din noi ne-am abatut intr-un fel de la drumul pe care trebuia s-o luam.Si ne-am abatut atat de tare incat acum drumul acela nu mai e decat un punct in departare.
Cred ca orasul asta e pe cat de urat pe atat de interesant,in ce priveste mentalitatea noastra,a celor tineri.Am reusit sa ne adunam probleme pe care nici nu stiam ca le avem in adevarate traume,care pe zi ce trece se adancesc devenind din ce in ce mai greu de patruns,imposibil de rezolvat.Suntem inadaptabili si in acelasi timp adaptati perfect oricarui tip de mediu.Suntem atat de antisociali incat placem tuturor,si sincer mi-e cam frica de asta.
Ma gandesc ca ar fi o idee proasta sa ne hibridizam.Lumea asa cum o stim s-ar termina.

nu-si spala vasele dupa ce mananca
nu-si fac curat in camera si tot ce promit uita
baietii nu apreciaza muzica buna
si nu iubesc fete care nu asculta muzica lor nebuna
nu-s draguti ca noi,si nici nu miros a capsuni
unora nici nu le plac capsunile
se uita la filme stupide si zic de noi apoi
ca nu apreciem filmele bune
ei nu-si asorteaza blugii cu sosetele si nici nu-si fac unghiile
n-au imaginatie sa ne inteleaga atunci cand suntem nervoase
e mai simplu sa spuna ca suntem nebune
sau poate ca sunt doar rai si zic asta ca sa ne enerveze mai tare
ei nu fac cartofi prajiti cu mana lor,prefera sa lase roboti sa le gateasca
si-apoi cand le gatim nu le convine ca nu suntem vreo masinarie dubioasa
se uita la prea multe filme porno si au impresia ca stiu s-agate orice fata
au fantezii ciudate si asta-i marfa,dar noi daca avem vreouna suntem obsedate
cateodata fac glume proaste doar ca sa se distreze pe seama noastra
si nu le pasa daca noua ne pasa daca ne suna a doua zi
nu-si dau seama daca o fata-i frumoasa sau doar buna
daca-i desteapta sau doar se preface interesata ca el s-o placa
sunt prea ocupati sa caute chestii pe care le au deja dar nu le vad
si dup-aia plang ca niste copii ca nimeni nu-i asculta
fac glume pe care le-nteleg doar ei,ca si cand ar fi cine stie ce chestie
ca sa te simti incomod ca nu razi la o gluma proasta
nu stiu s-alinte dar vor sa fie alintati
si mananca prea repede.
nu stiu sa tina un secret
si cateodata inventeaza ei singuri secrete.
se uita sub fustele noastre cand bate vantul
si la fundurile noastre cand avem pantaloni mulati
si comenteaza care din noi arata mai bine
ca si cand am fi papusi in vitrine..
ca si cand ar putea sa ne cumpere cu vreo ceva
se poarta cu noi ca si cand ne-ar fi castigat la loto
desi nici macar n-au jucat vreodata vreun bilet
sunt pretentiosi si morocanosi si nu stiu sa cante.

Poti sa ma privesti din cap pana-n picioare fara sa vrei sa le frangi?
poti sa-mi tii mana intr-a ta
s-o asezi la pieptul tau
si inima ta sa-mi sara-n pumni ,s-o simt cum bate ca nebuna
imi cresc aripi,esti atat de cuminte si de calm ca ma ridici de jos
si-ti lipesti fruntea de gura mea ,inca una
ma privesti in ochi ca si cand ai vrea sa-mi furi sufletul cu albastrul tau
si spui ceva in soapta.
nu inteleg nimic,dar simt cuvintele cum alearga dintr-o parte-n alta
si stiu c-o sa te visez la noapte.
atat de moale si de calda e pielea ta,sau de fapt
pielea ta pe pielea mea
si mii de picaturi de suflet se desprind din mine alergand direct in tine
ca o ploaie fina ,ca o crema hidratanta,ca un parfum ..subtil
si traiesc in tine,pe tine,oriunde cu tine
mai putin langa tine.
unde mai incap atatea vise
ca simt cum stau ca un cersetor in fata unor porti inchise
nu cer nimic ,decat alinare
fara dor,doar alinare.
acum hai,coboara-ma la loc de unde m-ai luat
si intinde-te langa mine si soarbe-ma din priviri
ca si cand as fi facuta doar din amintiri
si strnage-ma in brate,ca si cand gandul ca ma pierzi
te doare mai tare ca un pumn in stomac.

e prea periculos sa m-agat de tine pentru totdeauna
sau cat ai am de trait in lumea asta oarba si seaca
si doare prea tare sa-ti strig numele intruna
iar tu sa fii o camera goala in care numai asta aud,incearca
sa te uiti in jurul tau si nu mai fi doar materie care consuma alta materie
e prea greu sa m-agat de tine chiar si azi
ca ma uit in urma si vad o urma ce chestie
ca niste pasi prin zapada s-a transformat numele tau
si ca sa le acopar tre s-astept prima ninsoare
sau pur si simplu sa rasara soarele si pe strada mea.

Iti plac ochii mei..de ce tii neaparat sa-i vezi uzi
sa-i vezi cum pica in pamant grei de tine..
Sau ma insel,era la trecut
Iti placeau ochii mei,acum vrei doar sa-i vezi uzi,grei de tine,grei de noi,grei de ploi..
e greu sa ierti.
am ascultat zilele cum au trecut,pasii cum n-au mai venit
si nici n-au mai plecat.
Am asteptat noptile sa fie mai usoare
si durerea,din piatra
s-a transformat intr-un aluat moale pe care
apoi l-am indesat in piept sperand sa-mi bata..
ca ce aveam in loc ti-am dat tie,parca..odata
cu imprumut.
Iti plac buzele mele..de ce le vrei mute si muscate de regrete
de ce nu le mai vrei intre ale tale
e greu sa uiti.
Iti placeau buzele mele,acum le vrei doar mute si tacute si muscate si uscate.
Ca n-or sa mai fie ale nimanui.
Si iar am asteptat sa creasca coca,s-o bag la cuptor
sa fac o prajitura buna si gustoasa,
s-o mancam pe covor in dormitor
si sa ne uitam la filme proaste la televizor.
De fapt asteptam frunzele sa cada si bruma sa cada si
lumea sa cada toata
sa-mi cada-n brate,si s-o-ntind pe covor
sa ma joc cu oameni in loc de filme la televizor.
te-am asteptat pe tine sa-mi bati la usa
si frumoasa ca o papusa
ti-am frant sufletul si mi l-am frant si pe-al meu apoi
acum e gol.
Si am o lume intreaga la mine-n camera
inghesuita sub pat,bagata in vene,incalcita in pat,printre carti si pe sub birou
dar nu te mai am pe tine.
si imi vine sa arunc televizorul si covorul si patul si usa
si sa ma ascund in camera goala
pur si simplu sa te caut...

Hai,fa-ti curaj..
Nu-ti trebuie bilet sa intri.Aici suntem pe taramul unde nu se platesc bani sa intri undeva,unde consumul de orice fel e gratuit,si unde toti sunt amabili.Aici e cald iarna si frig vara.Aici ai sa-ti gasesti refugiul,daca stii sa gasesti drumul singur.Eu l-am cautat acum mult timp,credeam ca aici voi gasi o a doua sansa,dar mi-am dat seama venind aici ca a doua sansa pentru mine a insemnat sa gasesc locul asta.Si ce bine e ,si ce frumos miroase aici..A prajituri,sau ceai cald de fructe de padure,si a balsam de rufe proaspat spalate...A vant rece de iarna pe timpul verii si a frunze uscate si corcoduse coapte iarna,a sare din mare si bucati de nori..
N-are cum sa nu-ti placa.
Aici din ramurile copacilor tasnesc culori care urca spre cer,si cand ploua,coboara inapoi si tempereaza peisajul asta ..Noaptea felinarele produc lumini incandescente ce joaca umbre pe asfalt,facandu-l sa para ca e tot timpul in miscare;frunzele vorbesc intre ele ,spun bancuri,chicotesc si-ti arata drumul inapoi spre casa daca te-ai ratacit.Dar cum sa te ratacesti in propriul tau univers?N-am cum,pentru ca aici e plin de tine,de fapt de mine..
Gradinile aici sunt pline de pitici cu fesuri colorate ce mereu trebaluiesc si planteaza flori multicolore ce infloresc imediat ce le-ai udat prima data,parcurile parca rasar din pamant cand treci pe langa ele ; marea e la doi pasi de tine,mereu calda,mereu imbietoare,iar muntii te vegheaza cuminti miscandu-se din cand in cand de la stanga la dreapta cand amortesc,provocand mici cutremure ce-ti opresc respiratia si te apasa pe piept ca si cand in loc de inima ai avea un bass ce bubuie pana-n timpane cu muzica ta preferata..De-asta aici toti dansam pe strada.
E minunat,mai ales cand dimineata soarele se joaca printre ramuri,fugarit de luna peste tot pe cer,facand din cearta lor un spectacol de lumini si nuante ,care mai de care mai ghiduse si intense,trezindu-te din amorteala.

am trecut prin multe belele.imi pare rau ca mi le-am facut,dar cel mai rau imi pare ca am avut nevoie de ajutor mult sa ies din ele si acum trebuie sa ma bat putin cu mine ca sa nu mi le mai fac.
am mintit mult,oameni cu care nici nu trebuia sa fiu nesincera de la inceput,si acum trebuie sa caut un mod sa ma impac cu asta,pentru ca nu e de-ajuns sa mi le asum.
m-am ascuns de oameni cu care as fi vrut sa impart totul;
niciodata n-am stiut care-i limita dintre minciuna si negare,dar am fost pusa in situatii cand a trebuit sa neg o minciuna,si asta m-a trezit la realitate.
adevarul e greu de spus intotdeauna,mai ales daca l-ai tinut ascuns.
n-am avut rabdare si asta in defavoarea mea.
am avut prea multa incredere in oameni,si asta tot in defavoarea mea.poate si de-asta am suferit prea mult si i-am facut si pe altii sa sufere.
Uneori am si gandit prea mult,ca si acum de altfel,de-asta unii ma vad putin nebuna poate.Dar nu-i nimic,atata timp cat am invatat sa-mi pastrez gandurile pentru mine.

In zilele frumoase ma gandesc la alte zile frumoase,la zilele cand zambeam si nimic nu putea schimba asta.Am trait intr-adevar clipe pe care nu cred ca mai am cum sa le traiesc acum,dar sper ca amintirea asta frumoasa ma va ajuta sa nu-mi mai pun piedici de-acum incolo.


revin.